De ce este important să ne recompensăm copiii?
Recent, discutând cu contabila mea, am realizat cât de împrăștiată sunt și că nu reușesc nicicum să-i trimit actele corect și la timp. Totul durează mult, iar odată am trimis chiar extrasul de cont personal în locul celui de firmă. Efectiv mi se bloca creierul...
Așa că m-am gândit puțin la motivele pentru care fac asta. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că mama mea, care a murit acum aproape doi ani, era contabilă și că, atunci când eram copil, mă punea să înregistrez mii de facturi în registru ca să o ajut, pentru că nu făcea față. Fiind singura din familie care muncea la momentul respectiv, nu avea de ales. Uram să fac asta, iar ulterior, de câte ori mă întreba dacă vreau să fiu contabil, îi spuneam: „Niciodată!” La vremea aceea, nu exista posibilitatea de a lucra pe computer; totul se făcea de mână. Cred că sunt peste 20 de ani de atunci.
I-am scris contabilei mele să-mi cer scuze că sunt un client atât de dificil, să-i mulțumesc că mă suportă și i-am promis că voi lucra la acest aspect pentru a nu-i mai crea probleme. Mi-am spus mie însămi: „Iată cum un lucru atât de mic poate să mă facă să afectez munca unei persoane…”
Ei bine, la două zile distanță, am dat peste un filmuleț al lui Richard Rudd, în care povestea despre secvența Perlă și despre cum intenționează să o utilizeze pentru a-și reorganiza afacerea, deoarece a avut revelația că nu s-a plătit niciodată pe el însuși în afacerea sa. Recent, într-o constelație de business, am lucrat cu un caz similar, iar persoana respectivă aproape pierduse business-ul pentru că nu se plătea pe sine.
Și mi-am spus: „Bine, ce este în neregulă la mine?” Am înțeles atunci că, pentru toate acele facturi înregistrate, eu nu am primit nici măcar o ciocolată. Nu mă înțelegeți greșit, primeam multe lucruri, dar se pare că era nevoie să mi se spună explicit că sunt recompensată pentru munca mea. Credeți că mama a vrut să-mi facă rău? Eu nu cred. Cred că nici măcar nu și-a dat seama...
Am realizat apoi cum am muncit ani de zile pentru unii pro bono, iar pentru alții am făcut două-trei joburi la același salariu; în unele locuri făceam și munca colegilor care nu o făceau pe a lor. Și iată cum un mic aspect, o neatenție aparent minoră, îți poate da peste cap viața profesională și te scoate de pe drumul tău.
Fără judecată. Dacă părinții noștri nu au avut resursele necesare pentru a ne ajuta la nivel emoțional și nici informația, poate noi putem, cu ajutorul abundenței informaționale de acum, să ne ajutăm mai mult copiii. Informația aceasta nu o afli la niciun curs de parenting. O descoperi doar lucrând cu tine însuți și făcând eforturi să te cunoști.
O colegă de la un curs de dezvoltare personală la care sunt înscrisă a ridicat o problemă foarte importantă: că e în regulă să faci lucruri gratuit, dar cu o intenție clară. Și cred și eu că este foarte frumos să ajuți, cu intenție și claritate, doar dacă îți este solicitat.
Cam asta înseamnă să trăiești conștient și să rupi complexe și legături cu trecutul, legături care nu îți mai sunt de folos.
Să ne fie de folos. 
Sursă foto: Internet.