Vidul. Stop. Îmbrățișează iarna. Marele pântec creator - 23 Noiembrie 2024
Am povestit mai demult într-un articol despre prima mea experiență cu gongurile planetare.
Ieri a fost a doua.
Prima oară am simțit că-mi sparge creierii. Pe urmă am realizat că era despre Pământ, pe care simt că nu puteam să-l primesc deloc. Aveam în cap toate nenorocirile și nu puteam să stau cu ele de nicio culoare.
Mi s-a explicat ulterior că gongul sparge tiparele mentale (decondiționarea sau moartea ego-ului).
Prima oară am început să aud din nou toate vocile masculine care mi-au spus vorbe urâte. Nu le reproduc aici că o să-mi dați report. Am identificat exact vorbele și toate persoanele care mi le-au spus, exact cum mi le-au spus, când mi le-au spus.
Pe urmă am început să aud toate vocile feminine care mi-au spus vorbe urâte. Nici pe alea nu le reproduc că nu are sens. Știam deja că foarte multe dintre vocile (gândurile) din capul meu nu sunt ale mele. Dar nu știam exact care cum sunt. Acum am reușit să le identific foarte clar.
Prima oară când am scris aici de "voci" m-am gândit că o să spuneți că sunt nebună. Dar nu este adevărat. Cu toții le auzim. Ele sunt chiar gândurile noastre. Care, de cele mai multe ori, nu sunt ale noastre, după cum ați văzut mai sus.
Problema este că avem atât de multe în cap încât nu mai știm care cum este și de unde este. Dar ca să le poți identifica poate fi nevoie să treci printr-un proces lung și anevoios. Și pentru că am experimentat liniștea în cap, vă spun că merită fiecare minuțel de chin. Când mintea tace, începi să auzi Universul.
De data asta am experimentat o "problemă" cu Neptun, care atunci când a bătut, am simțit că sunt nisip care cade și se împrăștie peste tot. Mi s-a explicat că Neptun reprezintă conexiunea cu Dumnezeu. Momentan nu știu ce a fost asta, dar cu siguranță se va așeza încet-încet, ca de obicei. Oricum este ceva dincolo de minte. Lucruri pe care le tot experimentez în ultima vreme și îmi dau seama în fiecare clipă, cu cât învăț, simt și văd mai mult, că nu știu absolut nimic.
Și am căutat pe ChatGPT să verific o afirmație auzită și am primit acest răspuns:
"Cercetările cosmologice sugerează că oamenii au descoperit doar aproximativ **4% din univers**. Restul este format din **materie întunecată** (26%) și **energie întunecată** (70%), despre care știm foarte puțin. Aceste procente provin din observațiile radiației cosmice de fond și studiile despre expansiunea accelerată a universului, cum ar fi descoperirea energiei întunecate în 1998. Materia vizibilă, care include stelele și planetele, constituie doar o mică parte din ceea ce există în realitate în univers."
Acestea fiind spuse, a fost nevoie de 4 luni cu muncă intensă conștientă ca să pot sta cu fricile mele. Cu durerile. Cu rănile. 4 luni, adică de când mi s-a deschis acest proces, în luna august, prin gong. Pentru că, de fapt, a fost nevoie de 38 de ani. Și m-am enervat pentru că mă teroriza doar ideea de a o face, pentru că procesul în sine nu a fost chiar atât de greu. Morala? M-am chinuit și abuzat singură 38 de ani pentru că nu știam altfel.
Pentru că îți dorești atât de mult să aparții și să fii văzut, încât devii suma părerilor tuturor celor din jur. Fix asta ești și nimic mai mult.
Și când părerile cad, rămâne gol. Am mai povestit despre asta. THE VOID.
Adică vidul. Adică punctul 0. Vidul primordial. Care nu este un spațiu gol clasic, ci un câmp de energie foarte activ, de unde apare creația însăși. Cam așa și la noi. Precum în Cer, așa și pe Pământ.
**As above, so below
As without, so within
As the Universe, so the Soul.**
Numai din vid poți să te naști tu însuți, așa cum ești doar TU.
Și vă reamintesc versurile lui Iniko:
"My mind is a weapon,
My body is a battlefield".
Pentru că ne folosim mintea să învățăm și să repetăm, în loc să creăm.
Și ne doare tare.
Și vă las mai jos o carte oracol care pe mine m-a speriat mai rău decât Întunericul însuși: Vidul. Stop. Îmbrățișează iarna. Marele pântec creator.
Să ne fie de folos.
