Turnul
Turnul - sau despre prăbușirea tuturor valorilor tale care zac pe un fundament instabil, pentru ca totul să se recladeasca solid
Spuneam în prima postare despre cum s-a prăbușit tot la moartea mamei.
Eram în Turn. Turnul cădea și eu alergam disperată să sprijin fiecare bucățică din el, fără să știu ce făceam greșit. Bucățică cu bucățică din viața mea se prăbușea.
A început subtil când s-a stricat frigiderul, apoi aragazul, apoi mașina de spălat. Pe urmă au căzut ușile de la șifonier. Ziceam că ea e supărată pe mine. Și sunt în energia ei. Nu mai știam cum să o scot din casă mai repede.
Un an m-am chinuit așa. Sufletul meu era stors, gâfâia, iar acum mă întreb cum de n-am murit și eu.
La un an de zile, am obosit și l-am lăsat să cadă. Turnul. Și totul s-a prăbușit în jur. Relația mea cu mine, cu oamenii din jur, cu familia, cu casa mea.
Mi s-a spus chiar "Alexandra, pentru o clipă am crezut că te-am pierdut" (adică că urma să mă duc la balamuc, ca să nu rămână loc de interpretări).
Iar acum totul începe să se recladeasca.
M-am întâlnit cu o prietenă la scurt timp după ce a murit mama. O prietena care a avut o soarta similara. Și-mi spunea despre cum se chinuie ea, după moartea mamei ei, sa se definească fără ea. Pentru că da, suntem suma așteptărilor celor din jur. Și când rămâi fără repere, cade Turnul. Tot ce știai devine nul. Abia acum înțeleg ce zicea. Și la aproape 38 de ani mă simt ca un bebeluș care-și descoperă mâinile și picioarele, apoi le bagă în gură și se distrează maxim doar cu el însuși. Cu ce are el la dispoziție.
Mi-am promis mie cu mult timp în urmă că voi scrie despre mama, dar numai după ce nu mă voi mai duce în judecată. Acum am înțeles că nu am niciun drept să scriu despre ea. Și mă bântuie fraza asta... încă de când eram în facultate: "Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. " (Camil Petrescu). Așa că pot scrie despre mine, în raport cu ea, căci doar așa am început să mă cunosc acum.
Cu ea am început să mă împac și să îi onorez destinul, asta doar după ce am început să simt ce a trăit.
Vreau să clarific un lucru înainte de a merge mai departe. Acesta nu este un curs despre tarot. Eu am avut de-a lungul anilor foarte multe instrumente de autocunoaștere la îndemână și cel mai probabil voi trece prin toate. Dar mă folosesc de ce a oglindit la mine situația respectivă. De data asta simt să pun o poză cu Turnul din pachetul "The Jungian Tarot Deck", care a fost primul din colecția mea. Așa am luat eu cunoștință de acest instrument acum vreo 4 ani, exact când începuse pandemia și citeam despre cum Jung se folosea de Tarot și de I-Ching. Un lucru mai puțin știut despre el. Și mi-am zis că pot să studiez arhetipurile și în acest fel.
Am făcut o pauză de la scris acum și am dat o fugă la carte ca să înțeleg de ce am simțit să spun asta. Și iată:
Diferența dintre pachetul Raider Waite original și Jungian Tarot este că la Jung Turnul are și o față. Cea a Tatălui că Apărător/ Protector / Răzbunător. Ca Arhetip evident. Sau Tatăl Marțial, cum îi spune Robert Wang, cel care a creat pachetul. Turnul este "Casa lui Dumnezeu" iar Wang spune că în această carte tu conversezi cu El. Și am înțeles de ce. Dumnezeu se cerea văzut. "Nu poți nimic fără Mine", încearcă să-mi transmită El. Și așa este. Când treci prin Turn înveți să schimbi "Doamne ferește" cu "Doamne ajută ".
Atenție! Oamenii când dau de greu se apropie de Dumnezeu. Dar eu nu mă regăsesc în paradigma clasică a omului care se întoarce spre biserică ca și instituție. Ci către iubirea de sine ca și element călăuzitor.
Spuneam în prima postare despre cum s-a prăbușit tot la moartea mamei.
Eram în Turn. Turnul cădea și eu alergam disperată să sprijin fiecare bucățică din el, fără să știu ce făceam greșit. Bucățică cu bucățică din viața mea se prăbușea.
A început subtil când s-a stricat frigiderul, apoi aragazul, apoi mașina de spălat. Pe urmă au căzut ușile de la șifonier. Ziceam că ea e supărată pe mine. Și sunt în energia ei. Nu mai știam cum să o scot din casă mai repede.
Un an m-am chinuit așa. Sufletul meu era stors, gâfâia, iar acum mă întreb cum de n-am murit și eu.
La un an de zile, am obosit și l-am lăsat să cadă. Turnul. Și totul s-a prăbușit în jur. Relația mea cu mine, cu oamenii din jur, cu familia, cu casa mea.
Mi s-a spus chiar "Alexandra, pentru o clipă am crezut că te-am pierdut" (adică că urma să mă duc la balamuc, ca să nu rămână loc de interpretări).
Iar acum totul începe să se recladeasca.
M-am întâlnit cu o prietenă la scurt timp după ce a murit mama. O prietena care a avut o soarta similara. Și-mi spunea despre cum se chinuie ea, după moartea mamei ei, sa se definească fără ea. Pentru că da, suntem suma așteptărilor celor din jur. Și când rămâi fără repere, cade Turnul. Tot ce știai devine nul. Abia acum înțeleg ce zicea. Și la aproape 38 de ani mă simt ca un bebeluș care-și descoperă mâinile și picioarele, apoi le bagă în gură și se distrează maxim doar cu el însuși. Cu ce are el la dispoziție.
Mi-am promis mie cu mult timp în urmă că voi scrie despre mama, dar numai după ce nu mă voi mai duce în judecată. Acum am înțeles că nu am niciun drept să scriu despre ea. Și mă bântuie fraza asta... încă de când eram în facultate: "Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. " (Camil Petrescu). Așa că pot scrie despre mine, în raport cu ea, căci doar așa am început să mă cunosc acum.
Cu ea am început să mă împac și să îi onorez destinul, asta doar după ce am început să simt ce a trăit.
Vreau să clarific un lucru înainte de a merge mai departe. Acesta nu este un curs despre tarot. Eu am avut de-a lungul anilor foarte multe instrumente de autocunoaștere la îndemână și cel mai probabil voi trece prin toate. Dar mă folosesc de ce a oglindit la mine situația respectivă. De data asta simt să pun o poză cu Turnul din pachetul "The Jungian Tarot Deck", care a fost primul din colecția mea. Așa am luat eu cunoștință de acest instrument acum vreo 4 ani, exact când începuse pandemia și citeam despre cum Jung se folosea de Tarot și de I-Ching. Un lucru mai puțin știut despre el. Și mi-am zis că pot să studiez arhetipurile și în acest fel.
Am făcut o pauză de la scris acum și am dat o fugă la carte ca să înțeleg de ce am simțit să spun asta. Și iată:
Diferența dintre pachetul Raider Waite original și Jungian Tarot este că la Jung Turnul are și o față. Cea a Tatălui că Apărător/ Protector / Răzbunător. Ca Arhetip evident. Sau Tatăl Marțial, cum îi spune Robert Wang, cel care a creat pachetul. Turnul este "Casa lui Dumnezeu" iar Wang spune că în această carte tu conversezi cu El. Și am înțeles de ce. Dumnezeu se cerea văzut. "Nu poți nimic fără Mine", încearcă să-mi transmită El. Și așa este. Când treci prin Turn înveți să schimbi "Doamne ferește" cu "Doamne ajută ".
Atenție! Oamenii când dau de greu se apropie de Dumnezeu. Dar eu nu mă regăsesc în paradigma clasică a omului care se întoarce spre biserică ca și instituție. Ci către iubirea de sine ca și element călăuzitor.