Trezirea spirituală: Cum provocările și învățăturile din viață ne ajută să ne depășim programele mentale - 8 Decembrie 2024
O mare provocare la nivel spiritual acum este să lași în urmă tot ceea ce ai învățat. Sau să privești și de mai departe. De fapt, despre asta este trezirea. Să contești fiecare lucru care ți-a fost servit încă de când te-ai născut. Toate programele mentale. De câte ori ți s-a spus: ești prost, nu știi, nu te duce mintea etc. Și cum a spus cineva, da, e fix ca și cum mori. Pentru că într-adevăr cel care ai fost până atunci moare. Ca să poți să devii altcineva.
Când m-am apucat de tarot, mi s-a spus că nu este o unealtă a divinului. Deși se numește sistem de divinație. La fel există tot felul de credințe folosite de către sistemele de spiritualitate. Începând de la plantele de curățare și terminând cu practicile energetice. De exemplu, am auzit recent acest lucru despre reiki. Eu nu mă pot conecta cu așa ceva efectiv. Mi se buseste mintea. Eu știu și simt că puterea acestor instrumente este dată de intenția cu care tu le folosești. Dacă tu faci un ritual de lună nouă de exemplu și gândești mizerii, exact mizerii vor urma. Asta înseamnă să manifești dintr-o frecvență joasă de conștiință. Și evident este valabilă și reciproca, depinde cu ce energie primești acel lucru.
Să luăm ca exemplu carnea de porc. Biblia te învață că porcul nu este bun deoarece, știți și voi povestea cu porcii din Biblie. Mai știm și că Biblia este o carte scrisă și tradusă de oameni. Și mai știm că există totuși un substrat acolo și că lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par de fapt. Am numit Biblia întotdeauna ca fiind "O culegere de bune practici" pentru însăși viața. Și vreau să îl aduc aici în câmp pe Lector Dr. Dinu Luca cu care am studiat în facultate "Metodologia analizei textuale".
Îmi aduc aminte zâmbind că pentru mine miercurea, în anul I, era o nebunie. Aveam cursuri de la 8 la 20. Jumătate în Universitate, jumătate în Pitar Moș. Pe vremea aceea era un Mc Donalds în pasaj la Universitate (vorbesc de anii 2000). Un an de zile am mâncat câte un singur Cheeseburger miercurea, alergând pe stradă în cele 10 minute de pauză ca să pot ajunge la cursul domnului Luca. Sala era plină, nu lipsea nimeni. Cred că mai am și acum cursul scris, chiar îl voi căuta. Se făcea în amfiteatru, împreună cu toți studenții de la studii asiatice.
De ce simt să îl pomenesc? Pentru că abia acum înțeleg cu adevărat ce spunea domnul profesor. Și-mi aduc aminte și acum o poveste frumoasă spusă de dumnealui. Mă fascina efectiv.
Ne-a întrebat dacă ne aducem aminte de vazele chinezești care au apărut imediat după revoluție. Și ne-a spus așa: vaza chinezească este un construct european asociat cu Orientul, dar nu înseamnă Orientul, ci doar cum vede Europa Orientul.
Mi s-a părut extraordinar. Astăzi mi se pare că acest fenomen stă la baza fenomenului oglindirii însăși. Este o metaforă a proiecției și a constelației. M-a atins profund atunci această poveste și mă atinge și astăzi.
Am cunoscut niște oameni extraordinari la Universitatea București și îi onorez pe toți. I-am onorat și i-am respectat dintotdeauna.
Foarte rar lipseam de la cursuri și eram absolut fascinată de dumnealor. Cata cultură, cata erudiție, cât suflet pus în ceea ce făceau acolo.
Au fost cei care m-au învățat să gândesc cu creierul meu. M-au pregătit extraordinar pentru aceste momente în care am atâta nevoie de mine și de a-mi asculta vocea interioară. Și mi-au arătat cum frica si rușinea te țin pe loc. Pentru că totul este o iluzie.
Și aș vrea să amintesc numele câtorva dintre dumnealor: Iulian Baicus, Iulian Costache, Ioana Parvulescu, Dinu Luca, Roman Pașca, Răzvan Voncu, Flavius Florea, Gabriel Mihăilescu. Mai sunt și alții. Și doresc să le mulțumesc pentru că m-au ajutat atât de mult să cresc, cum nici nu-și pot imagina. Am și acum vorbele lor în cap și momentele care m-au atins profund.
Mulțumesc cu recunoștință 