Renunțarea la control - 12 Ianuarie 2025
Am avut o perioadă în care multe lucruri dintre cele vechi s-au așezat așa... încetișor. În ritmul meu. Bland. Mai clar ca niciodată. Și am înțeles că e mai greu ca oricând acum să mai evit să văd adevărul. Chiar imposibil. La câte lucruri am văzut și simțit în ultima vreme. Și cum ajunge un "red flag" din prima să nu mai poată fi ușor ignorat ca altă dată. Atunci când găsești motive și motive să explici anumite comportamente. Nu mai poți să fugi. Nu mai înseamnă nimic nici atunci când cineva îmi spune "ți se pare" sau "e despre tine".
Doare? Da. La fel de tare? Da. Dar măcar accepți împăcat și imediat faptul că ți se arată drumul clar pe unde trebuie să o iei. Ți se arăta și înainte, dar te incapatanai să te lupți cu viața. Cel mai rău este când ti se întâmplă cu oameni apropiați ție. Oh well... nu mai poți să fugi. Pesemne că asta este și motivul atunci când masca cade. Și e mai autentic. Ești mai autentic. Și toate răspunsurile clare erau acolo, doar că tu nu voiai să le vezi. Sau cum s-ar zice... boală lungă, moarte sigură...
De ce nu funcționează? De câte ori nu vrei să vezi realitatea, te minți singur. Găsești motive. Nu e domn'le. E altceva acolo. Și probabil că este. Dar rezultatele sunt tot aceleași. Iar ție nu-ți aduce energie bună acel lucru. Sau aceea persoană. Sau doar e Doamne Doamne care îți spune: nu pe acolo, dragă. 
În astfel de situații, eu sunt de părere că cel mai sănătos este să smulgi bandajul rapid și sigur, ca să nu doară mai mult decât trebuie.
Eu mă consumam tare cu o decizie majoră în viața mea la acest început de an și am primit un răspuns mai clar ca oricând. Ceva îmi scăpase. Și nu, chiar nu am mai putut să fug. Am înțeles clar care e calea. De altfel, cea pe care am apucat-o de multă vreme și pe care am tot evitat să o continui.
De ce? Neîncrederea în sine. Pentru că vocea dinăuntrul tău este singura care îți spune adevărul. Și singura pe care trebuie să o asculți.
Oh, ce bine e să înveți să te asculți pe interior! Probabil cu timpul devine și mai ușor. Și azi mi-a apărut cuvântul Maktub.
"Așa a fost scris." 
M-am uitat din curiozitate pentru că ieri a fost un portal pe care l-am simțit puternic 111. Deși am făcut o lungă pauză de la latura mea spirituală, se pare că a devenit o parte din mine. Ieri și alaltăieri am văzut peste tot 1111. Nodul Nord în pești și Nodul Sud în fecioară. Și lecția pe care se pare că am simțit-o profund deja, de ceva timp: ești gata să mergi cu ochii închiși prin viață, fără să știi ce urmează și să ai încredere în destinul tău? Renunță la control! Și a fost greu pentru mine tot anul care a trecut să încetez să mă mai lupt cu viața. Și să o trăiesc frumos așa cum vine ea. Să mă bucur, fără frică.
Se încheie astfel povestea codependenței. Începe o poveste nouă, una despre masculinul distorsionat, obsedat de control și speriat de intuiția femininului. Parte pe care o avem cu toții în noi. Anul Marii Preotese. Așa îl văd eu.
Să fie un an frumos și blând, zic