Primul semn că trebuie să spargi un ciclu toxic din viața ta

Care este primul semn care îți arată că ai ceva de rezolvat la tine?

Repetarea unui ciclu. Spre exemplu, o anumită situație se tot repetă în viața ta și ai senzația că mereu te găsești în același loc.

De exemplu: o relație abuzivă. Atragi numai persoane abuzive în viața ta și mereu ajungi în ipostaza unei victime.

Când tu te găsești mereu în același loc în anumite situații, acest lucru înseamnă că repeți un ciclu. De cele mai multe ori este un comportament dobândit. Parcă v-am mai povestit cum am plecat eu într-o zi de la psiholog cu ani în urmă repetând în continuu sintagma "pattern distractiv" pe care o spusese psihologul meu. Normal că m-am gândit la distracție și era, de fapt, despre distragere. Și uite-o pe Alexandra râzând de ea însăși pe stradă când si-a dat seama: băi, ce toantă ești!

Paternul distractiv este acel program pe care tu îl ai instalat în căpșor încă din vremea fragedei pruncii. Ceva ce ai văzut în apropierea ta la persoanele cu care ai interacționat cel mai mult. Spun așa și nu spun părinți pentru că unele persoane, de exemplu, au stat mai mult pe la bunici în copilărie. Și este foarte posibil să pescuiești și de acolo. Depinde cine a fost modelul tău, sau mai bine zis, care au fost primele tale modele pe masculin și feminin.

Cum rupi ciclul? Schimbi ceva. Îți urmărești conștient comportamentul și vezi ce anume faci tu mereu la fel de ajungi în asemenea situații. Într-o relație abuzivă de exemplu, din punctul meu de vedere, sunt două cauze (la prima vedere): 1. Te grăbești pentru că ai nevoie de conexiune și uneori poate ești dispus să accepți mai puțin decât meriți, pentru că singurătatea e boală grea și 2. Ignori "The red flags" cum se spune. Ele sunt acolo, dar le ignori pentru că - și ajungem aici la cauza mai profundă - undeva în copilăria ta ai văzut acest comportament și ai crescut cu sentimentul că așa este normal să fie. Sau chiar pe neamul tău. De exemplu: în relația de soț - soție a părinților tăi unul dintre ei a fost abuziv.

Sunt mulți care spun, sau mai bine zis multe, în acest caz: dar nu m-a bătut niciodată. Îmi vine să las așa aici un zâmbet care spune: Pe bune?

Pentru că cel mai perfid abuz este acela psihologic. Omul poate abuza prin mai multe modalități. Una dintre ele poate fi, de exemplu, la nivel financiar. Cel care susține financiar nucleul poate ajunge să se folosească de acest lucru. Probabil ați auzit de unii bărbați ai căror soții sunt casnice și nu le dau bani, astfel încât să nu aibă posibilitatea să se miște prea mult din raza lor de control. Eu am întâlnit cu ani în urmă un asemenea caz, unde, din păcate, persoana în cauză nu numai că nu vedea abuzul, ci era și recunoscătoare pentru faptul că el muncea și ea nu putea să o facă și se simțea susținută. Asta la nivel superficial, desigur. Unde era, de fapt, problema? De câte ori aceasta dorea să se angajeze, persoana respectivă îi inducea prin discuție tot felul de idei cum că nu ar fi în stare să o facă, deși la nivel declarativ era susținătorul numărul 1. O făcea conștient? Sper că nu, că asta mi se pare extrem de grav. Asta este o formă de abuz psihic foarte greu de detectat, pentru că, de cele mai multe ori, ești învățat că abuzul este fizic. În acest caz am observat toate dinamicile dintr-un loc detașat, astfel că m-am prins repede cum merge treaba.

Altă chestie pe care am observat-o în acel moment a fost că de fiecare dată când ceva din casă nu era în regulă, ieșeau discuții. Astfel că, având non stop grijă ca totul să fie impecabil, nu mai ai practic timp să te gândești și la altceva. Dacă ai ai și vreun OCD, there you go!

Nu sunt aici să judec, ci doar să observ pentru a identifica aceste Red flags care pot apărea.

În cazul de mai sus, breșa prin care abuzul intra era vinovăția. Orice emoție negativă care ajunge să te controleze (frică, furie, vinovăție) creează breșe care permit ca abuzul să pătrundă. De asemenea și abuzatorul are o breșa creată de frică. Frica de a pierde persoana respectivă sau de a pierde controlul. Rană de abandon sau mai știu eu ce.

Ce înseamnă că emoția te controlează? Că te paralizează. Apare emoția, spre exemplu "mă simt vinovat(-ă) că X face prea mult și eu nu fac destul". Dar dacă te ține permanent în același loc, nu este nimic constructiv acolo. Adică: ok, am observat asta, voi face ceva să schimb aici. Nu, tu stai în continuare și te blochezi în vinovăție și FREEZE! Ți se blochează creierul și nu mai poți să faci nimic. Și rămâi blocat în ciclu. Nu mă înțelegeți greșit, e normal să ai emoții, dar nu e normal ca ele să te ia pe sus. Ele trebuie observate, conținute și păstrate la nivelul la care rămân constructive. De exemplu, îngrijorarea e un sentiment normal. E uman. Dar când ajungi la atac de panică, atunci e o problemă. Sau la anxietate crescută.

Ce faci? Vezi care este cea mai adâncă rădăcină a vinovăției pe care o simți în acel caz. Cum? Eu fac asta cu constelații. Alții o fac cu hipnoza. O poți face cu Flori de Bach într-o oarecare măsură. Și multe altele.

Te duci la sursă și vezi că ai preluat o dinamică. În constelații, de exemplu, vezi și cât este de adâncă. Poate să fie pe nu știu câte generații în urmă, linie pe care s-a perpetuat același program. Și nu este obligatoriu să existe același tip de dinamică. Poate să fie, nu știu, o situație în care cineva cu X generații în spatele tău, de exemplu, ar fi primit niște foloase necuvenite. Este o situație ipotetica. Doar dau un exemplu de tipul celor pe care le-am întâlnit în general. Și prin fidelitate, fiul a preluat de la tată sau fiica de la mamă și asa s-a perpetuat programul nu știu câte generații.

Am văzut "filmul" ăsta de nenumărate ori.

În momentul în care vezi programul și conștientizezi, creierul tău începe să-și rescrie programele. Neuroplasticitate. Adică, dacă ați auzit de Joe Dispenza, cam ce face el, doar că el pentru mine el este puțin cam tehnic.

Și începe deconditionarea mentală. Programele vechi se șterg pentru a face loc unora noi. Cum? Prin simpla observare. De aceea cei care fac multă meditație spun că-și observa gândurile și apoi le lasă să plece. Se pun în postura de OBSERVATOR al propriei persoane. Nicidecum nu blochează gânduri, așa cum înțeleg unii oameni.

Din păcate, atunci când ești controlat de emoții, într-o așa zisă stare "Freeze", îți este extrem de greu să observi ciclurile. De ce? Pentru că mintea este angrenată în acel program care-ți spune "Ești vinovată. Ești vinovată. Ești vinovată." Și așa mai departe, ați înțeles ideea. Iar în acel moment, mintea devine dușmanul tău. Și pentru că misery loves company, Vinovăția o cheamă la petrecere și pe prietena ei, Frica. "Aoleu, dacă nu o să reușesc să mă mai angajez niciodată?" Și atunci cobor standardele, ca să nu ajung pe drumuri.

Observi în exemplul de mai sus faptul că singura capcană în care suntem este capcana proprie mentală? Nici măcar nu mai este despre abuzator. Pentru că dacă mintea ta nu-ți repetă chestii non stop, tu poți să rupi pisica și te duci frumos și faci ceva constructiv. Dar nu ai cum. Pentru că mintea este atât de ocupată să-ți spună că nu poți, încât nu are cum să se mai gândească la diverse variante de a rezolva problema. Dacă nu poți, nu poți și gata, nu?

Cum ajungi acolo? AWARENESS. Mai multă prezență în viața ta. Intri în stare de observator. Și uite un exercițiu care m-a ajutat chiar azi, exercițiu pe care-l propune Richard Rudd. Richard are o aplicație numită Triple Flame, aplicație prin care-ți poți seta de mai multe ori pe zi să iei o pauză. Să stai efectiv puțin tu cu tine și să respiri conștient. Mă amuz un pic că am ajuns fix aici, pentru că asta este unul dintre lucrurile pe care le-am ascultat ieri în contemplarea Cheii 25, Contractarea.

Deci iată ce frumos a lucrat la mine energia Cheii 25.

Am respirat conștient după modelul pauzei lui Richard și azi am observat un comportament repetitiv la fiul meu și mi-am dat seama că îmi arăta ceva la mine. Nu vă spun ce, pentru că urmează să lucrez pe asta în scurt timp. Sau contemplezi la chei. Sau măcar asculți contemplarea lui Richard. Ca să știi la nivel energetic ce anume ți se ridică la fileu în această perioadă. Desigur, trebuie să și vrei. Ah, și dacă te decizi că vrei, acesta este un prim pas spre iubirea de sine.

Și încă ceva. Cu timpul, dacă o să tot sapi, o să vezi că mintea opune rezistență în procesul tău. Ea este atât de condiționată, încât începe să te distragă de la ce faci, aducându-ti în față soluții simple sau pe lângă subiect. Tot cu timpul, o să înveți să distingi care sunt momentele în care mintea te DISTRAGE. Totul este să înveți să-ți asculți corpul, cum zice Lise Borbeau, prietenul tău cel mai bun.

Să ne fie de folos