Orgoliul spiritual și îndrumătorii spirituali

Orgoliul spiritual este o capcană în care poți cădea foarte ușor atunci când ai reușit să depășești capcana materială. Adică, ai înțeles că materialul nu îți aduce fericirea și Iubirea, ai cunoscut CURAJUL, acela care te ajută, în ciuda fricii, să mergi mai departe și să cauți în interior (telefonul a scris din nou ce trebuie, Întuneric, pentru că da, cauți în întuneric - și aici vă recomand o meditație absolut superbă a lui Richard Rudd - Sunless Sea, Marea fără de soare, care cumva este o esență, o metaforă a acestui drum spiritual). Ei bine, când depășești orgoliul material, am eu bani, mașini, case, haine de firmă etc., ajungi la orgoliul Spiritual. Care este foarte tricky. Ajungi în acel moment în care mamă ce șmecher ești tu că ai reușit să depășești cu brio capcana mentală a materialului, ai curaj și te uiți în urmă la toți acei oameni care nu au reușit să facă acest lucru... cu Judecată. Și începi să le spui că metoda lor nu e bună, că era mai bine altfel, că nu e bine ce fac, că au limitări mentale, câte și mai câte. Un fel de "superioritate" cred eu, care de fapt este un sens invers față de lumea spirituală prin care tu însuți vrei să mergi pe calea Adevărului, unde toți suntem unul.

Unul dintre motivele pe care eu le consider "vinovate" pentru acest orgoliu spiritual este faptul că tu continui să îți dai puterea. Adică, ce înseamnă asta? Înseamnă că X maestru a spus ceva și tu crezi cu tărie în ceea ce a spus el și nu în propria Intuiție. Care este legătura ta cu sufletul, cu sinele superior. Și numai el știe de fapt, de ce te afli tu pe acest Pământ. Evident că orice întâlnire cu o persoană fie el prieten, cunoștință sau maestru spiritual este o lecție pentru tine și de fapt, prin aceasta premisă aș spune că oricine din viața ta poate fi un îndrumător spiritual.

Sau poate citești o carte. Sau poate citești chiar Biblia. Nu trebuie să uiți că orice învățătură, carte, metodă a fost făcută tot de mână unui om, care a transpus acolo mai direct sau mai metaforic, alegoric sau cum vrei tu să spui, ce a înțeles el la acel moment. Asta înseamnă că e posibil ca ceea ce persoana respectivă are nevoie atunci să nu ți se potrivească și ție. Și este bine să cercetezi, citește, întreabă, dar vezi și în tine ce este.

Relativ recent am întâlnit pe cineva care spunea că este împotriva Constelațiilor. Sunt mulți, însă simt să vorbesc despre asta pentru că acel moment a trigaruit ceva în mine. Că știa pe cineva care a mers la altcineva la constelații și pe urmă i-a murit un membru al familiei. În afară de faptul că mie mi se pare că nu moare nimeni fără voia creatorului, am simțit că e ceva în mine care se agită. Și era frica de moarte. Ulterior, v-am și zis că am lucrat cu frica ancestrala și am paralizat de frică pe scaun. Asta mi-a arătat la momentul respectiv că nu era decât o limitare proprie, o poveste proprie, prin care trebuia să aflu de această frică. Culmea, povestea venită de la un îndrumător spiritual, care își dăduse puterea unei alte persoane. Eu acum cred că nicio metodă nu este greșită, atât timp cât pe tine te ajută și poți rezona cu ea astfel încât să spargi tiparele mentale, evident fără a-ți da puterea. Și ați văzut că eu folosesc multe metode și citesc multe păreri și iau de acolo ceea ce simt că mi se potrivește. Și a doua cercetare pe care trebuie să o faci este când cercetezi cu sufletul tău. Vezi, ce e în tine. Tu ce crezi când maestrul X îți spune ceva? Da, e deștept, îți spune ceva, dar chiar și maestrul îți poate aduce în față poveștile sale și tu să te agăți de ele atât de ușor, crezând că sunt și ale tale. Și e foarte fin aici și am trăit-o relativ recent, când am zis ok, am nevoie de o vreme eu cu mine singură. Să văd, ce este al meu și ce nu este? Pentru că te trage atât de fin acolo încât nici nu îți dai seama.

Îndrumător spiritual poate fi și acel animal Leneșul care apare în viața ta și îți transmite un mesaj, sau numărul 314 cu viața lui Pi. Totul din jur este un îndrumător spiritual.

Este adevărat că pentru mine constelațiile au constituit revelația cea mai puternică și rapidă prin care am putut observa mecanismele prin care stai în închisoarea mentală. Dar constelația însăși este doar o oglindă și ea doar ESTE. Ea este peste tot dacă caști ochii și deschizi urechile să vezi și să auzi. NU VĂ MAI DATI PUTEREA. Doamne Doamne nu vrea nici să suferi, nici să fii sărac, nici să fii chinuit, nici să te pedepsească. Aceste lucruri sunt poveștile altor persoane. Pe acest drum spiritual afli că Dumnezeu este însăși IUBIREA.

Și vă invit să citiți textul de mai jos de 2-3 ori chiar, cu foarte mare atenție:

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."

Și vă rog așa, să citiți aceste rânduri, dincolo de cutuma întoarcerii celuilalt obraz. Probabil ați recunoscut acest fragment din Biblie. Dumnezeu este însăși IUBIREA și când tu stai în frică, în neputință, în furie, în neîncredere, în poveștile altora, tu ești foooarte departe de El. Pentru că ești foarte departe de tine și de iubire.

Și la final, sfatul meu: alege acel îndrumător care te învață să nu-ți dai puterea lui sau metodei lui, care nu te Judecă, care te ține de mână și nu face treaba în locul tău, pentru că tu trebuie să o faci. Încetează să mai spui altora că au limitări și privește spre limitările tale, încetează să mai crezi orice fără să cercetezi înainte cu sufletul tău care îți este Adevărul. (Eu le spun așa, pentru mine, voi luați ce vă trebuie).

Asta este ceea ce cred eu și doar eu. Și dacă Adevărul tău este altul, îl onorez și merg mai departe.

Toate metodele, dar toate pe care eu le-am întâlnit NU AU FĂCUT TREABĂ IN LOCUL MEU. Ele îți arată unde ai de lucrat, îți oferă claritate, îți oferă susținere, dar munca tu o faci. Începând de la constelații și terminând cu meditațiile cu Arhangheli. Nici îngerii nu fac nimic în locul tău. Este alegerea ta de a rămâne în frică sau de a merge spre iubire.

Și mai jos am făcut așa o sinteză, un tabel, în care am adunat mai multe teorii pentru a fi mai simplu, așa cum a înțeles fiecare călătoria sa spirituală. Jos este Alfa, sus e Omega. Și la nivelul de conștiință, dacă ați mai studiat, apare 700+. Mai sus nu se știe ce este, dar se știe că nu se termină. Pentru că iubirea este infinită.

Procesul meu de judecată încă nu s-a terminat, însă am înțeles cumva că totul este în mine și nu în exteriorul meu. Iar de când am înțeles acest lucru, am aflat cum viața se schimbă, valorile se schimbă, ajungi să te găsești în situații în care alteori luai foc și acum ramai calm în puterea ta. Și mă uit așa în urma mea cum îmi dădeam puterea furiei, fricii, neputinței, lui Jung, lui Richard... etc. Și cum rămâneam în grupuri unde nu eram primită cu tot ceea ce eram eu, chiar și pe Facebook, în grupuri spirituale, unde ți se interzice pur și simplu să vorbești despre altceva decât despre subiect. Cum mi s-au șters postări pentru a nu eclipsa alte păreri și multe altele. Dar am aflat că în spațiul meu propriu mă pot îmbrățișa pe mine, așa cum sunt. Și doar în spațiul meu propriu pot afla cine sunt cu adevărat. Pentru că nimeni nu știe cine ești. Asta nu înseamnă că drumul altuia nu este corect. Înseamnă că pur și simplu fiecare are drumul său propriu și nu știi ce trăiește el. Și da. Doare tare când ai descoperit niște lucruri și celălalt nu le primește, dar asta este tot despre tine.

Zile line!