Judecata II

Ma întorc din nou și din nou la ce am scris și descopăr mereu noi niveluri de profunzime. Și textele mele îmi sunt adresate și mie, iar când mă întorc mereu descopăr cum îmi dădeam singură sfaturi și cum mai era acolo ceva ce nu voiam să văd. Și ajung astfel tot la judecată. Care se pare că mai avea să-mi arate ceva acolo. De câte ori îi judeci pe alții, judeci o parte din tine pe care o respingi și refuzi să o vezi. De exemplu: există o parte din mine care vrea să controleze tot ce e în jur. Da. Am scris și despre asta la un moment dat. Și resping atât de tare aceea parte din mine, încât îi judec pe toți cei din jurul meu care vor să controleze. Apropo de ce vorbeam despre persoanele dominatoare. Iar în spatele nevoii de a domina stă frica de viitor. Care și ea are în spate alte și alte povești care aduc cu sine o lipsa de siguranță trăită în trecut. Eu pot să văd/ să stau cu aceea parte din mine care vrea să controleze? Și dacă pot să stau cu ea, să zic, da domne' sunt control freak și te iei în brațe pe tine acela care vrea să controleze, ai compasiune pentru că vine tot din durere, din frică, în acel moment te vei împaca cu tine și vei avea compasiune și pentru cei din jurul tău care vor să controleze.

Acesta este alt nivel al judecății. Ori de câte ori crezi că ce face cineva este greșit, sau prea rău, sau prea bun. Aceasta e Judecata. Și de fapt judeci o parte din tine care este așa. Și iar intri în luptă cu Dumnezeu, când El nu are nicio vină. Pentru că tu alegi să judeci, să nu te împaci. Nu îți spune El asta.

Am descoperit așa în multele mele cautări mai multe nivele ale rănii, după cum urmează:

1. Oamenii mă rănesc (mă trădează, abandonează, resping, umilesc, nedreptatesc)

2. Văd cum eu îi rănesc pe oameni cu rana mea - îi trădez, abandonez, resping, umilesc, nedreptatesc

3. Primul moment al trezirii: observ cum omul din fața mea îmi arată cum m-am rănit eu pe mine (partea din el care te rănește este de fapt partea din tine cu care te rănești singur și tu o respingi. Tu zici, nu sunt suficient de bun pentru x, el mă respinge. De fapt, tu consideri că nu ești destul de bun, că el te respinge tot din frică, din rană. Nu pentru că are ceva personal cu tine. Ci pentru că are ceva cu acel ceva din tine pe care refuză să-l vadă la el.

4. Dumnezeu mă rănește

E momentul când dai vina pe Dumnezeu. Doamne, mi-ai dat prea mult, mai mult decât puteam eu să duc. Am suferit prea mult.

5. Eu îl rănesc pe El (deci, asta este percepția mea, poate la voi e alt proces)

Îl abandonez, umilesc, resping, nedreptatesc, trădez, pentru că nu mi se pare corect ce mi-a dat să duc. Și mă supăr apoi pe El că nu e lângă mine. El îți arată: te ajut dacă ceri.

6. Momentul 2 de trezire: Observ cum m-am îndepărtat singur de Dumnezeu și mi-am făcut singur rău cu asta pentru că nu am acceptat protecția sa. Am crezut că sunt mai mare ca El și pot singur.

7. Judecata de Apoi când eu îi judec pe alții

Văd toate aceste lucruri și începe "PROCESUL". Și o iei din nou de la capăt cu cel din fața ta pentru că nu poți singur, de fapt . Începi să vezi: Uite ce face ăla! Trădează, abandonează, umilește, respinge, nedreptateste.

8. Apoi văd cum ei mă judecă pe mine: mă acuză că rănesc: că abandonez, resping, trădez, umilesc, nedreptatesc.

9. Al treilea moment de Trezire: Mă trimit din nou la oglindă: când văd că cel din fața mea care mă judecă e, de fapt, partea din mine cu care mă judec singur și încep Judecata mea proprie când văd cât de mult m-am judecat eu pe mine.

10. Iertarea - alt moment de Trezire

Când văd că Dumnezeu ne iubește pe toți așa cum suntem, buni sau rai (pentru că El nu percepe dualitatea bine/ rău, este cel care ne trăiește pe toți, ne conține pe toți.

Și atunci începem să ne iertăm, pentru că vedem cât de mult ne-am chinuit să "corespundem", să fim și noi demni de iubirea sa. Când El ne iubea oricum, doar noi îl respingeam singuri. Și vezi așa cum ți-ai făcut singur rău toată viața. Sau dacă ajungi aici, accepți că ti-ai făcut și "Bine", căci nu te-ai lăsat să renunți.

Poate pare greu și chiar este, este foarte greu. Până cumintesti mintea care-ți spune neîncetat că nu ești suficient de bun și nu ai încredere că ești și tu copilul lui Dumnezeu și că El a făcut o treabă bună cu tine.

Este o conștientizare uriașă a ceea ce înseamnă să-ți asumi cu adevărat responsabilitatea propriei vieți. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Îl alegi, sau nu îl alegi. Sau alegi să nu îl vezi. Cam la asta se rezumă tot.

Procesele sunt din ce în ce mai profunde. Eu abia am luat cunoștință de procesul iertării. Și încă nu sunt acolo. Dar am văzut luminița de la capătul tunelului. Și în tunel este întuneric tare. Și te lași ghidat de speranță. Când nu vezi nimic și te izbesti (telefonul meu a scris "Iubești" ) de toți pereții, până reușești să găsești ieșirea. Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți să duci. Îți iei singur în cârcă.

Binele și răul sunt amândouă în noi. Iar dacă reușim să le integram, atingem liniștea. Ele nu se mai bat în capul nostru.

Îmi aduc aminte cu ani în urmă de o discuție cu psihologul meu. Eu mereu am avut tendinta de a da la o parte ce e rău în oamenii din jur pentru că refuzam ce e rău în mine. Și el îmi spunea: Alexandra, nu le mai separa. Omul acela este tot ce îți arată. Dar eu eram așa de certată cu Alexandra aia rea, încât refuzam intens să o văd, să o recunosc, să fie parte din mine, încât eram certată cu toate părțile rele din oamenii din fața mea. Și refuzam să cred că ei vor să-mi facă rău. Și găseam mereu scuze. Pentru ei. Pentru mine. Dar tu asta ești. Într-unul singur. Bine și rău, blândețe și agresivitate. Lumină și întuneric. Toți aceea care spun "Eu sunt Lumină" resping total întunericul din ei. Dar întunericul este cel care te rafineaza extraordinar de mult. El îți oferă cadrul necesar de a te lovi de toți pereții din jur, ca să poți să ajungi la Lumină. Mai cazi, te mai lovești, o mai iei invers prin tunel, iar te întorci. Și atunci Judeci din ce energie faci lucruri. Din frică sau din Iubire.

Spiritualistii spun așa "REJECTION IS DIVINE PROTECTION". Respingerea este protecția divină. De câte ori cineva te respinge, Dumnezeu îți spune: nu pe acolo! Faptul că tu te încăpățânezi să trăiești același ciclu de 10 ori, sau ani la rând, e o alegere. O judecată. Tu poți să alegi. Nu alegi ce viață primești, dar alegi cum o trăiești. Dacă e prea mult întuneric, prea multă Lumină, sau câte puțin din amândouă, astfel încât să-ți poți onora viața și destinul pe care le-ai primit și să duci o viață fericită.

Ce este cel mai greu în acest proces este că te simți foarte SINGUR. Aproape nimeni nu înțelege prin ce treci. Dar încet, încet îi găsești și pe acei oameni. Care chiar te primesc așa cum ești. Ei au trăit deja acele momente și au ieșit de acolo.

Eu am trăit un proces atât de violent și agresiv față de mine și am respins-o atât de tare pe Alexandra aia care voia să fie aia REA. Și am trăit-o numai pe Alexandra aia BUNĂ.

Lună nouă în fecioară: atât de tare m-am străduit să o "curăț" pe Alexandra aia REA, că am tăiat din mine din nou. Pentru că așa credeam eu că vrea Dumnezeu. Că altfel nu mă primește.

Și a venit momentul să mă trăiesc cu totul, așa cum SUNT. Să stau cu furia mea, cu tristețea profundă, cu iubirea de sine. Cu tot.

Bine am venit astăzi cu Saturn retrograd în pești. Și al meu lângă mine o asculta pe doamna astrolog Cristina Melinte care descrie și îmi confirma cu Saturn retrograd în pești exact ce am scris eu mai sus: conflict, oglindire, cooperare.

Ignorance is bliss. De câte ori alegi să nu privești acolo, refuzi acest proces de judecată. Dar judecata aduce iertarea. Nu a zis nimeni că este ușor.

Să ne fie de folos, zic astăzi, căci și mie mi-a fost foarte de folos ceea ce am scris în ultima vreme.

PS: AICI prima parte a articolului. Ca să vedeți de unde am plecat și unde am ajuns.