Familia aleasă: Cum lucrul cu mine a adus conexiuni profunde și autentice - 14 Martie 2025

Am tot simțit să povestesc despre familia pe care am dobândit-o în urma deciziei mele de a lucra cu mine.

Am participat, printre altele, la un curs de împuternicire cu Georgiana, curs care a durat un an de zile. Cursul a presupus conectarea cu Cheile, ceva metafizică chineză cu care mie încă mi-e puțin greu să mă conectez, deși am studiat Feng Shui și mă atrage foarte mult, constelații și așa mai departe.

Dar simt așa să aduc în câmp frumusețea de a întâlni alți oameni care lucrează cu ei și care încearcă zi de zi să devină cea mai bună versiune a lor. Când lucrezi împreună și îți vezi reciproc și mizeria de sub preș, atitudinea ta se schimbă aproape instant din judecată în compasiune și înțelegere extraordinară. Te uiți cu alți ochi la persoana respectivă. Iar vulnerabilitatea aceea aduce în interacțiune multă autenticitate. Nu mai încerci să pari ceea ce nu ești.

Pentru prima oară am simțit că sunt în locul în care trebuie și că aparțin. Pentru că mereu m-am simțit un outsider în mai toate grupurile din care am făcut parte. Și este extraordinar să privești în jurul tău, căci sunt deja mai bine de 2 ani în care vezi cum oamenii aceia înfloresc în jurul tău și se moaie. Se moaie nu într-un sens negativ, ci într-unul care implică blândețea și vulnerabilitatea.

Și eu sunt complet alt om decât eram, iar atunci când dai răgaz și aștepți să cunoști omul și nu reacționezi, dinamica dintre voi înflorește.

Am învățat ce înseamnă că pot fi oameni care au grijă de tine și nu într-un mod matern de care eu am fugit. Ci pur și simplu există o susținere reciprocă, autentică. Și e tare frumos.

Mi-a spus cineva odată: "Nu știu cum poți să pleci în retreat cu 15 femei și să petreci atât de mult timp ce ele." Desigur că au existat și unele momente tensionate, însă atunci când apar, fac un exercițiu: oare ce încearcă să-mi arate mie acest lucru? Dar dincolo de asta, am creat o conexiune cu câteva persoane care au lucrat în repetate rânduri pentru mine și eu pentru ele, povești care poate erau greu de dus. Și duc ele pentru tine. Cam așa se întâmplă în constelații. Și când realizezi asta, intervin o recunoștință și un respect deosebit. Și da, nimic nu este întâmplător pentru că sunt anumite persoane cu care s-a întâmplat să am multe povesti similare.

Am auzit multe povești despre constelații, însă cred că este foarte important să mergi către cineva care simți că te poate susține cu adevărat. Asta înseamnă în primul rând să se conțină pe sine. Lucru care mie mi se părea imposibil pentru mine acum ceva timp. Am avut și experiența de a nu putea fi conținută și știu exact despre ce este vorba. Pentru că, uneori, se pot declanșa procese și simptome nu prea plăcute. Și este la fel de puternic și atunci când lucrezi pentru altcineva.

Aici aș vrea să fac o paranteză, pentru că am văzut ceva articole în online care erau împotriva constelațiilor. Majoritatea dintre cei care le scriau se vedea clar că nu știau despre ce vorbesc. Și e puțin ciudat, de vreme ce există o bibliotecă întreagă de cărți traduse în limba română, cărți care definesc principiile pe care se lucrează. Chiar dacă nu ai experimentat procesul. Ei bine, eu vorbesc în cunoștință de cauză, după ce am citit și practicat și am multe ore de psihoterapie la activ și am ajuns să simt că forța este uriașă. Efectele pe măsură. Iar distanța nu este atât de mare de psihoterapie deoarece între ele stă ca punct de legătură psihogenealogia. Dar este ceva sacru care întregește procesul.

Ăsta este și un motiv pentru care nu simt să mă duc în altă parte în afara de Georgiana.

Ea știe să conțină omul foarte bine, iar comunitatea noastră acolo e ca o familie extinsă. Nu numai că pot să stau cu 15 femei, dar abia aștept să plec peste o lună cu ele din nou. Suntem entuziasmate. Este a 4a oară când plec și de fiecare dată a fost o experiență foarte diferită. Pentru că se deschide un câmp de lucru și inclusiv discuțiile de la cafea și țigară din pauză îți ridică la fileu diverse lucruri. E cumva magic. Fără judecată și multă compasiune. Și contextul acesta mi-a amintit cât de mult iubesc și am iubit oamenii mereu, pentru că uitasem. Și le iubesc pe toate, sincer, fără excepție. Atenție! Să iubești oamenii nu înseamnă să le permiți să-ți încalce limitele și să se urce în capul tău. Uneori tocmai pentru că îi iubești, trebuie să le dai drumul la mână.

Nu fac reclamă, nu asta mi-am pus în cap. Ci pur și simplu povestesc procesele mele interioare și am simțit mult să onorez acest grup de lucru împreună cu Georgiana pentru că singură nu aș fi reușit.

Am înțeles că alături de aceste persoane după un an - doi, am împărtășit autentic și profund mai multe lucruri decât am împărtășit cu anumite prietene în câțiva ani de viață. Și vezi diferența. Că simți să vorbești și să împărtășești și te simți în siguranță să o faci. Sunt recunoscătoare și fericită și îmi mulțumesc și mie pentru că am luat niște decizii potrivite la momentul potrivit.

Să ne fie de folos