
Desprinderea de straturi: călătoria interioară și transformarea prin iubirea de sine - 14 Noiembrie 2024
Share
Aseară mă gândeam la toate relațiile pierdute în ultimul an, care au fost în număr foarte mare. Am tot citit la cei care au trecut prin procesul prin care trec eu (deconditionare mentala) acum și spuneau că pierzi relații la greu, dar au fost mult mai multe decât mă așteptam. Aproape toate din cele vechi. Am încercat să găsesc un pattern al acestora, m-am întrebat ce au ele în comun. Și am înțeles: nevoia excesivă pentru material, fizic. Și deși eram deja destul de detașată de material, acum sunt și mai și. Pentru mine contează tot mai mult sufletul și disponibilitatea emoțională.
Și am mai înțeles că s-au stricat toate relațiile cu oameni care pun ego-ul, materialul, fizicul mai presus de orice și aleg să ignore prezența spiritului și nevoia unui om de a se simți viu, văzut, primit așa cum este. Am constatat cu tristețe că, în secunda în care nu te mai străduiești să te ridici la nivelul solicitat de societatea în care trăim (despre care ne place să spunem că este bolnavă, dar uităm total că societatea suntem noi, oamenii) — lucruri pentru care uneori faci eforturi nerecunoscute mai niciodată — totul se destramă fără vreo explicație.
Evident că doare când vezi că ai pus suflet și totul a fost superficial, iar pentru majoritatea oamenilor din viața ta nu ai însemnat de fapt nimic la nivel emoțional, de suflet, dar este o ocazie extraordinară să te vezi tu pe tine și să te primești așa cum ești. Pentru că, la urma urmei, uneori oamenilor nu le pasă nici de ce simți și nici de ce trăiești tu. Și nici măcar nu se obosesc să înțeleagă. Și chiar dacă inițial doare… începi să te întrebi, oare sunt egoist? Credeți-mă, nu odată m-am întrebat dacă sunt narcisistă. Pentru că oamenii te acuză de atât de multe lucruri neadevărate doar pentru a nu privi la ei, încât tu, care mereu te întrebi cu ce ai greșit ca să nu mai faci rău, îți pui în cârcă tot ce e al tău și tot ce nu e al tău — de la suferința părinților până la tot ce respira în jurul tău... și e greu de dus așa ceva.
Mi se pare că acesta este și motivul pentru care mulți avem coloana strâmbă. La mine una sigur s-a potrivit. Din mic copil ești învățat că, dacă te iubești pe tine, ești narcisist. Astfel că iubirea de sine este descrisă ca fiind ceva foarte toxic de care trebuie să fugi. Când te alegi pe tine, ești egoist și narcisist. Și există acest mit al narcisistului "care se iubește doar pe sine", iar acest lucru este complet fals. Narcisistul nu se iubește absolut deloc pe sine, drept pentru care simte nevoia să își construiască o oglindă perfectă prin oamenii din jurul său, asemeni lui Narcis, care nu se îndrăgostește de el însuși, ci de o imagine proiectată în apă, imaginea lui din oglindă.
Mecanismul funcționează astfel: ieși în afara ta cu cele mai frumoase lucruri despre tine, oamenii îți spun ce minunat ești tu și cât de grozavă este oglinda ta. Totul e bine până când începe să iasă la iveală partea de umbră, care există în noi toți și pe care nu o poți anula. Și atunci oglinda o să îți arate tot, inclusiv această parte de umbră. În acel moment, oglinda îți va proiecta o imagine care nu îți mai dă falsul sentiment de iubire de sine.
Iar acesta este un mecanism, cel al proiecției, care funcționează în absolut toate tipurile de relații. Și dacă mai știi și nițică psihologie este și mai greu, pentru că poți arunca pisica în curtea celui din fața ta cu argumente solide.
Și, revenind la discuția inițială, urmează una dintre cele două variante:
- Îi spui oglinzii că e murdară sau îți spui ție că oglinda e murdară și o schimbi cu alta.
- Te duci în interior să vezi care parte din tine este "murdară" și se vede adânc în oglindă. Și încerci să cureți.
Ce crezi că va face narcisistul? Probabil va sparge oglinda, pentru că e stricată. Și îmi aduc aminte aici de *Portretul lui Dorian Gray*, o carte superbă care evidențiază întocmai aceste aspecte pe care le-am povestit mai sus. La fel și Dorian își distruge Portretul, portret realizat din percepții exterioare. Lucru care se dovedește în final foarte toxic.
Atunci când cureți, vei atrage în viața ta oglinzi care îți arată curățenia din sufletul tău.
Atenție! Nu oricine este materialist este și narcisist. Mulți sunt oameni răniți care au învățat că iubirea are ca moneda de schimb banul și lucrurile materiale. Și cam așa era toată societatea în trecut, mai ales într-o țară prădată la nesfârșit. Este foarte fin aici: ce alegi să faci cu ceea ce observi despre tine. Alegi să fugi sau alegi să integrezi?
De ce am scris totuși despre asta? Pentru că, așa cum ziceam, în momentul în care "decojești" straturi după straturi de comportamente care nu îți mai sunt de folos, ajungi în situații în care începi să te simți narcisist și egoist.
Și nici măcar nu este despre ștampile. Pentru că acum realizez că fiecare dintre noi a fost cel puțin odată în viața sa "narcisist". Toți nu vrem decât să fim iubiți și acceptați, însă depinde ce alegeri facem. Și când te alegi pe tine, alegi inclusiv să vezi umbrele din interiorul tău și să încerci să aduci lumină acolo.
Și vine din urmă și întrebarea: Chiar las tot în urmă pentru a deveni potențialul meu maxim? Da! Dacă tot am ajuns până aici cu atât de multă muncă cu mine, cu momente în care am simțit că o iau razna cu capul, cu momente în care așa - ziși prieteni au râs de mine și fără niciun pic de sprijin de la cei la care mă așteptam cel mai mult, înapoi nu mă mai întorc pentru nimic în lume. De ce? Pentru că nu doar am învățat, ci am simțit în suflet că liniștea și fericirea adevărate sunt niște daruri pe care ți le faci tu ție atunci când te iubești pe tine. Și este magic. Și viața se așează frumos.
În ultima vreme am ales să prioritizez lucrurile pe care le aveam de făcut importante în viața mea, iar învățând să mă prioritizez pe mine, sănătatea mea sufletească și familia mea, am realizat ce puțin am fost eu prioritizata de alții în viața lor. Pentru că noi nu o facem pentru noi, dar așteptăm mereu să o facă alții. Și nu, asta nu se va întâmpla. Pentru că la nivel de suflet, cei din jur, "răi" sau "buni" nu vor să te mai lase să greșești.
Și vorbeam cu bărbatul meu deunăzi și mi-a pus o întrebare foarte pertinentă:
Ce se schimbă în viața ta dacă aceea persoană mai rămâne sau nu mai rămâne prezentă? Și te invit să-ți pui și tu această întrebare și vei vedea cât de multă energie și cât de mult timp consumi cu lucruri lipsite de esență și de viitor.
Bun venit în Cheia 43 - SURZENIA.
Una dintre cele mai importante calități pe care trebuie să le ai atunci când mergi pe această cale către spirit. Să fii surd la tot murmurul societății care încearcă să-ți spună neîncetat că ești "greșit". Și vocile care fac același lucru în capul tău. Este despre a alege "zgomotul" de muzică și a discerne care dintre voci te onorează și îți vor cu adevărat binele.
Și iată că portalul 11.11 nu a întârziat prea mult să-mi aducă câteva insight-uri legate de călătoria mea spirituală, imediat după ora 4 dimineața.
Am scris acest articol acum câteva zile însă abia acum postez.
Să ne fie de folos!