Cum să îți onorezi relațiile și să îți revendici propria putere interioară - 9 Noiembrie 2024

Însă nu despre asta este vorba. Întrebarea este: te simți împlinit(ă)? Oferă acea relație potențialul maxim? Crezi că poate fi mai bine? Uită-te în urmă: la ce ai renunțat, ce ai lăsat, ce îți lipsește? Ai pierdut părți din tine? „Ne înțelegem bine” sau „Nu ne certăm” nu înseamnă „Suntem împliniți”. Nici pe departe. Și știi de ce e atât de greu să recunoști asta? Pentru că ar însemna să conștientizezi cât ai greșit și la câte lucruri care te împlineau ai renunțat. Și poate cel mai tare doare tocmai faptul că ai greșit față de tine.

Este valabil pentru orice tip de relație. De câte ori ai ales să taci în fața mamei, tatălui, a prietenilor, a surorii sau fratelui, a partenerului de cuplu doar pentru a evita o discuție „inutilă”? Știi și tu deja – este „inutilă” pentru că nu va schimba nimic. Și atunci, te complaci într-o situație de a nu primi ceea ce meriți și/ sau de a nu oferi ceea ce merită cel din fața ta. Desigur, există cazuri fericite în care cei doi participanți la relație aleg împreună să schimbe ceva. Dar asta presupune o comunicare autentică și asumată, în care fiecare să-și dea voie să privească în interiorul său. De fiecare dată când te cerți cu cineva, proiectezi asupra persoanei respective o rană din tine și îi declanșezi și ei răni vechi. Și POC!

Ceea ce îți spune sau face cineva este despre acea persoană. Felul în care îi răspunzi este despre tine. Sau, mai bine spus, reacționezi. Reacția este un răspuns inconștient, automat, care vine din durere, din răni, din obiceiuri vechi, frici, judecăți și alte aspecte interioare neintegrate. Rezultatul? Menținerea conflictului.

Să presupunem că cineva te jignește. Ai două variante: fie jignești înapoi, fie stai puțin și te gândești. „Faptul că mă jignește nu este despre mine.” Și poți alege să stabilești o limită sănătoasă: „Uite, eu nu accept să mă jignești, astfel că vom continua această conversație când putem discuta pe un ton civilizat.” Dacă persoana respectivă continuă să te jignească, poți alege să pleci pur și simplu. Aceasta este o limită sănătoasă. „Eu pot până aici.” Dacă arăți că rămâi acolo orice ar fi, încurajezi comportamentul și acesta va continua.

Cel mai trist este că obișnuim să construim relații bazate pe codependență. Am mai vorbit despre asta. Orice relație construită astfel poate avea un "viitor" dar nu un viitor sănătos, pentru că fundamentul său este unul bazat pe lipsuri. Și când construiești pe o fundație cu găuri, construcția se prăbușește la un moment dat, pentru că tot adaugi cărămizi grele pe ceva ce nu mai poate susține.

Este atât de evident, dar atât de greu de acceptat. Pentru că am fost învățați că „trebuie să faci compromisuri”. Altfel, rămâi singur.

Când decizi să te schimbi, iar cel din fața ta nu o face, evident că va apărea o ruptură. Realitățile celor două persoane se schimbă. Și simți că între voi apare un zid. Și nu mai poți ajunge la celălalt în niciun fel. Și doare. Dar doare și mai tare când nu te onorezi pe tine și te ții pe loc, când ai dori ca viața ta să evolueze spre ceva mai bun. Pentru că nu e nimic greșit în a-ți dori mai mult și în a vedea că se poate mai mult. Un „mai mult” în care să fii văzut, onorat, în care să evoluezi și să evoluați împreună, susținându-vă reciproc. Pentru cei care nu vor să evolueze, propria ta evoluție poate devini o amenințare. Ei nu-și găsesc puterea de a ieși din tiparele vechi, iar tiparele vechi de multe ori presupun manipulare.

De exemplu, independența fiecăruia. Evident, unei persoane codependente nu-i va conveni niciodată ca partenerul să devină independent. Iar eu am fost acolo. Am fost o iubită geloasă care îngrădea libertatea partenerului, din rana mea de abandon, cu mulți ani în urmă. Și am învățat că da, "Dacă vreau te înșel cu mine de mână." Și fix așa este. Nu poți controla nimic. Poți doar să te schimbi pe tine, astfel încât să nu mai atragi așa ceva. Și oricui îmi va spune că bat câmpii, îi voi spune: "Am fost acolo!". Și sunt foarte multe straturi! Când crezi că ai scăpat, vine altul. Și mai subtil.

Când spun independență, mă refer la găsirea propriei puteri în interior, nu la fuga de responsabilitate. Există persoane care se autointitulează „independente”, dar care de fapt fug de asumarea responsabilității – și acesta este tot un fel de codependență. Adevărata independență constă în a putea sta pe picioarele tale, în a-ți găsi puterea interioară și a avea resursele necesare să poți susține și celebra independența celui din fața ta. Sau, mai bine spus, interdependența dintre voi.

Cu ani în urmă, când am descoperit aceste lucruri, prima tendință a mea a fost să înțeleg persoana respectivă: ok, e rănită, nu este despre mine. Însă la început nu am înțeles că era și despre mine. Pentru că dacă cel din fața ta este rănit, iar tu înțelegi cu blândețe, asta nu înseamnă să accepți să primești mai puțin decât meriți. Pentru că iar tai din tine. E foarte fin aici. Și în primă fază am zis că este în regulă așa. Până când am înțeles că nu mă simțeam împlinită. A durat ceva timp și da, e greu să renunți. Dar cum ai dori să te iubească cineva atât de mult, dacă tu nu o poți face cu tine însuți? Și da, cei care nu-și permit să primească mai mult te vor judeca aspru. Că ești defect pentru că nu faci compromisuri și pentru că vrei tot mereu pentru tine ceva mai bun, care te onorează. Și nu e ușor. E cu durere. Dar este spre binele tău.

Și cum nimic nu este întâmplător, avem o „ediție specială” de Mercur retrograd: Cheia 9 (Siddhi: Invincibilitate, Dar: Determinare, Umbra: Inerție) în Mercur întreabă – „trecutul te revizitează, dar ai făcut cu adevărat pace cu el?”

A fost oarecum amuzant în ultima vreme, deoarece din mai multe puncte de vedere am fost invitată să-mi revizitez trecutul. Și nu știam de ce simțeam nevoia să-l revizitez și pe Mercur, ca și cum ar mai fi avut ceva să-mi arate acolo, ceva ce eu nu doream să văd.

Pentru că despre asta este vorba: te duci din inerție sau alegi să rămâi determinat(ă) pe calea ta, în acord cu binele tău? Aici intervine și Saturn – marele învățător – care mă asistă să fac pace cu trecutul într-un mod asumat și responsabil. În cazul meu, am Cheia 9 în Saturn, așa că această energie aduce disciplina necesară pentru a privi cu claritate și răbdare către blocajele din trecut.

De data aceasta, am realizat nu doar că am ales să merg înainte cu determinare, ci și de ce am făcut-o. Și am închis ușa trecutului meu fără să stau prea mult pe gânduri.

Pentru că prietenii Saturn și Mercur m-au întrebat: „Ai terminat cu acele programe preluate?” Și am înțeles că sunt invitată să privesc și mai adânc în interiorul meu, să identific acele blocaje sau tipare repetitive care mă împiedică să mă onorez pe deplin în relațiile mele.

Să ne fie de folos!