Cum să-ți iei puterea înapoi - 18 Februarie 2025

După prima constelație am fugit aproape un an de zile. Nici nu s-a mai legat de nicio culoare. Dar a fost un proces destul de lung. Apoi am reluat imediat după momentul trezirii mele spirituale, care a fost destul de neplăcut. Momentul în care ești pus față în față cu toți demonii tăi interiori. Care nu sunt puțini. Am făcut și o pauză de vreo două luni recent pentru că a fost prea mult, dar nici nu se putea altfel.

Am lucrat un an de zile foarte intens, constelații, meditații, reiki, terapie cu cristale, ritualuri samanice (constelații ritual), bowen, tarot, Ho'oponopono, Cheile Genelor și Human Design. Ce pot spune este că nu este mai nimic mai puternic și mai țintit decât constelațiile.

La început am fugit de constelațiile ritual, însă acum le apreciez foarte tare. Eu le simt cele mai puternice, au capacitatea să-ți schimbe realitatea peste noapte. Nu, încă nu am câștigat la loto o sumă uriașă așa cum visez, dar anul care a trecut, care a fost unul zbuciumat, mi-a adus acum o liniște sufleteasca extraordinară, un sentiment de continere și putere personală pe care nu l-am avut niciodată.

Și mă tot țin să vorbesc despre asta de ceva timp. Pentru că mie mi-a luat mult să înțeleg ce înseamnă să te conții. Sau să-ți iei puterea înapoi. Acum știu și simt să împărtășesc pentru cei ce au nevoie.

A te conține înseamnă a nu mai lasă emoțiile să te ia pe sus. Frica, furia, neputința, zbuciumul, anxietatea. Și pot să dau un exemplu clar cu copilul meu. De câte ori pățea ceva, mă pierdeam de tot. Simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. Recent a căzut și si-a spart arcada și am observat că am reușit de această dată să mă conțin și pe mine și pe el într-un fel cum nu am reușit până acum. Dacă se întâmpla asta acum un an, aș fi căzut din picioare cred. Acum am reușit să fiu acolo, stăpână pe mine, iar el a fost foarte curajos pentru că mami a fost acolo să-l susțină și l-a ținut în brațe permanent. Desigur că m-am speriat, dar nu m-a mai răpus anxietatea cum s-ar fi întâmplat altă dată. La fel s-a întâmplat și cu furia și cu altele. S-au calmat toate foarte mult. Și el s-a întors foarte mult către mine și s-a liniștit enorm în ultima vreme (așa cum spuneam, are un ADHD) și spre deosebire de trecut, când era needy, acum vine către mine pentru că se simte conținut. Iar relația mea cu el a inflorit extraordinar.

Am încetat să mă mai judec în continuu. Oare sunt o mamă bună? Oare fac destul? Oare am luat cea mai bună decizie? Știu că la fiecare moment am făcut tot ce am putut eu mai bine. Și el înflorește lângă mine și sunt tot mai mândră și de el și de mine în fiecare zi. Și simt că devin pe zi ce trece mama care mi-am dorit să fiu. Și am o mare bucurie în suflet. Și da, totul ține de noi și de acțiunile pe care le facem în acest sens.

A fost un moment când diagnosticele lui m-au dărâmat complet și aveam senzația că s-a terminat viața. Apoi a murit mama și am rămas singura. Dar uite că niște simple decizii pe care le luăm pot schimba tot. Emoțiile rămân dar nu îți mai controlează mintea și viața. Și am atins acel punct în care vine un gând nașpa și pot și aleg să spun "NU". Înainte nu puteam. Și este atât de eliberator, este wow. Când nu mai ești prizonierul propriilor tale gânduri. Când nu mai simți să mergi în exterior că să ceri confirmări. Când devii tu adult, pe picioarele tale și te împuternicesti. Și am văzut cum frica te face uneori să iei niște decizii de rahat. Dar pare atât de departe acea perioadă. Și e liniște. Multă liniște și pace.

A fii în puterea ta înseamnă să nu te mai pierzi cu firea ca un adolescent îndrăgostit în fața încercărilor vieții. Mi-am dat seama și cât de puțini dintre noi adulții suntem adulți, de fapt. Mulți suntem copii care încă tânjesc după iubirea părinților. Normal că e frumos și ideal dar de multe ori și ei, neaflati în puterea proprie, poate au luat decizii pripite și din emoții negative. Poate au riscat prea mult când nu era cazul sau poate nu au riscat deloc când trebuia. Sau poate nu au știut să ne asculte. Desigur că nu mai putem schimba ce a fost, dar putem schimba ce va fi cu siguranță. Putem face o diferență.

Tot ce am trăit cu fiul meu a fost "blessing în disguise" și mi-am dat seama cu această ocazie cât de mult dormim noi oamenii și cât suntem de aerieni. Ca niște piese de mobilier în propria viață. Și decid pentru noi alții în cele mai multe cazuri. Deși credem că noi decidem. Constientizare la pământ.

Am avut un soc la un moment dat, când m-a judecat o mama care tocmai povestea cu mândrie că fiica ei la 5 ani cunoaște toate medicamentele. Fiul meu îl cunoaște doar pe cel de febră și acela în situații absolut necesare. În rest, mi-am crescut copilul cu Flori de Bach, homeopate, aerosoli, salină, mai nou uleiuri esențiale și pe cât posibil hrană sănătoasă. La 5 ani a facut chiar și o constelație individuală. Mulțumesc lui Dumnezeu că am un copil tare sănătos și nu am avut probleme serioase cu el din punctul acesta de vedere. Și e o minune. 

Nu mai fac nimic din ce cred alții că e bine și nu mai cer păreri. Și când am întrebări sunt mai atentă pentru că viața îmi dă raspunsuri. Dar dacă dormi, nu le vezi. Și e liniște. Foarte multă liniște. Cine simte să dea sfaturi necerute o face din propria frustrare că a greșit în trecut. Și dacă e din frustrare, nu e ce trebuie. Iar viețile noastre sunt foarte diferite. Ce e bun pentru tine poate nu e bun și pentru mine. Și până nu trăiești lucrurile acestea pe pielea ta nici nu înțelegi. Nu mai simt să dau nici sfaturi. Dar simt să mi le ascult pe ale mele.

Iar ăsta este un exercițiu extraordinar. De câte ori vrei să dai cuiva un sfat anume, fă bine și spuneți-l ție. Vei avea surprize. De câte ori dai sfaturi, vorbești, de fapt, cu tine. Desigur că o faci inconștient, dar încearcă să o faci conștient.

Și e bine tare. Cam asta înseamnă să fii în puterea ta și să te conții. Am învățat cu greu și cu durere. Dar când ajungi acolo înțelegi exact cât de greșit era înainte și cât de clar este atunci când e ce trebuie. Nu mai ai niciun dubiu. Și merită fiecare secundă. Dar depinde de fiecare în parte cât de repede își învață lecția.

Să ne fie de folos !