Cum lucrezi cu semne si sincronicitati?

Un nou episod despre cum să lucrăm cu semnele. Celor care merg cu mașina mult și au început să experimenteze sincronicitati, nu vi se pare că peste tot sunt mașini cu 777, 11, 22, 333 și tot așa? În funcție de cum vede fiecare.

De câteva zile tot vad 314. Numărul PI. Și imediat m-am dus cu gândul la filmul Viața lui Pi. Dacă nu îl știți, vi-l recomand, este absolut superb. Pi Patel este un puști al cărui tată avea o grădină zoologică. Pi era foarte atras de tigru și într-o zi, ca să-i arate pericolul, tatăl său aruncă o capră în cușcă tigrului, iar acesta o sfâșie. Episodul rămâne în mintea lui Pi ca o traumă.

Pi ajunge pe vas cu toată familia sa, iar în urma unui naufragiu, singurii care scapă sunt el și acest tigru. Teroarea pe care Pi o simte în raport cu tigrul îl face pe acesta sa... supraviețuiască până la final, 227 de zile pe apă. Cei doi se despart când ajung pe uscat, Pi fiind extrem de dezamăgit că tigrul nu îi arată mulțumire.

Mi se pare că acest film este o puternică metaforă a sindromului Stockholm și să vedem cât de profund se duce ea. Sindromul Stockholm în care te obișnuiești cu "răul" pentru că el te ajută să supraviețuiești. Să nu mori. Scoate partea asta în afara ta și privește-o. Ai fost constient de ea pana acum?

Dacă Pi nu era ținut permanent în stare de vigilența de către FRICA de tigru, mai mult ca sigur ar fi murit. Alter EGO (Richard Parker, tigrul) este format din toate acele umbre ale noastre provenite din traumă, cele care ne țin în viață. Pentru că la un moment dat, neavând resurse, Alter EGO părea singura noastră resursă. (De exemplu ești copil, ai o familie violenta sau un părinte alcoolic și nu ai unde să fugi.) Astfel, acele persoane care "te lovesc" în continuu o fac, paradoxal, ca să te țină în viață. Te țin permanent în frică pentru a te apara. Pentru a deveni mai puternic. Însă, când nu vrei să mai supraviețuiești, ci vrei să TRĂIEȘTI, aceste mecanisme nu îți mai sunt de folos, deoarece ele te păstrează în umbră. În întuneric. Și ții cu dinții de RĂU, pentru că da, în trecutul tău ți-a făcut bine. Cel mai probabil, ar fi fost mari șanse să mori fără acesta. Și uite așa paradigma se schimbă, reperele tale se prăbușesc și pleci capul în fața destinului greu al celui care te-a rănit. E un destin greu să fii "ăla" rău, dar care îi ajută pe alții să supraviețuiască. Dacă tigrul nu era acolo, să-l țină pe Pi Patel vigilent în permanență, ar fi consumat toate resursele de hrană și ar fi murit. Însă el inconștient a știut că dacă nu îl hrănește pe tigru, care îl ține vigilent, vor muri amândoi. Și mi s-a încleștat așa din nou maxilarul și am zis, ok, ce nu doresc eu să văd aici? Nu doream să văd că țin atât de tare cu dinții de rău pentru că bine nu știu și știu inconștient că răul mă tine în viață. Și am schimbat paradigma. "Supraviețuiere" înseamnă Root Chakra. Culoarea Roșu. Și nu-ți dai voie să trăiești pentru că ești foarte ocupat să supraviețuiești. Și ce faci? Rămâi veșnic cu acel tigru în barcă cu tine? Pentru că, la un moment dat, tot vei muri. Mergem mai departe. Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Și dezvolți sindromul Salvatorului. Îl salvez pe tigru pentru că așa știu eu că mă salvez pe mine.

Pentru că dacă descoperi resursele (tai tigrul și-l mănânci ca să nu mori de foame) ti-ar fi mult mai ușor. Sau mai greu. Pentru că tu trebuie să fii ăla rău. Și nu vrei. Pentru că tu ești ăla bun, Salvatorul. Cum să mănânci tigrul? Când el te-a ținut în viață. După ce resursele apar (Pi și Richard Parker) ajung pe uscat, Richard pleacă fără să mai privească înapoi (integrarea umbrei). Pi este șocat că tigrul nu îi mulțumește, neștiind că s-au ținut în viață reciproc. Nu doar Pi pe tigru. Dar Pi cunoaște viața altfel, cu resurse, fără a mai fi nevoie să coexisti cu umbra. Pentru că vezi "Lumina". Și atunci viața ta se schimbă și dai întunericului ceea ce este al său. Iar în acel moment, umbra pleacă liniștită din calea ta, fără să mai privească înapoi.

Și iată constelație, singură, la volan, cu "numere de îngeri", sincronicitati. Poți și singur. Trebuie doar să vrei.

În cazul în care ții cu dinții de Umbră, de Salvator, ții cu dinții de rău, este o ceartă cu aceea parte din tine care vrea renunțe. Pentru că și salvatorul și agresorul sunt amândoi în tine. Și te folosești de ei ca să trăiești. Și intri în furie. Și se încleșteaza din nou maxilarul... Dacă îmi dau voie să renunț și mor?...YIN și YANG. BINE și RĂU. Agresor și Salvator. Toate sunt în tine și cu ele te certi. Când ajungi să accepți că totul e în tine, le integrezi și formezi un întreg. Energia feminină și energia masculină. Cu asta "m-am luptat" în aceste zile, ultimele 2-3, în care m-am simțit extrem de deconectata de Dumnezeu sursa. Opusele, polaritatile. Pentru că Dumnezeu e tot și Dumnezeu e un paradox. Când înțelegi că El e tot, încetezi să te mai lupți pentru supraviețuire, iar resursele apar peste tot în jurul tău.

Am avut un proces greu cu fiul meu astăzi, fiind agitat și simțeam așa cum mă cert cu o parte din mine. Era partea mea care voia să renunțe, pentru că este "al DRACULUI" de greu. Și am început să plâng. Și vă las așa cu asta... să o integrați. Și pe mine la fel, că nu am integrat-o încă.

Zile line!