Cheia 53 - Consumarea unor povești vechi

Așa cum spuneam, cheia 53 mi-a adus două povești până când s-a încheiat tranzitul. Prima v-am spus-o deja, iar pe a doua o voi povesti acum.

Recent, cineva apropiat nouă a suferit un AVC, un diagnostic înfricoșător când vorbim despre o persoană tânără. M-a luat pe sus total, parcă veștile rele nu se mai termină. Mi-am planificat o vizită la spital și nu am reușit să ajung, dându-mi eu mie tot felul de motive pentru a mă scuza (pentru a fugi, evident). Că am întârziat, că tre' să mă duc să cumpăr chestii, că trebuie să merg la muncă, în fine. Motive, motive. Ieri trebuia să merg, deja nu mai suferea amânare. Îmi făceam tot felul de griji: dacă plâng, dacă creez neliniște, trebuie să fiu tare etc.

Aveam programată o ședință de constelații 1 la 1, pentru că practic și așa ceva, pe lângă cele de grup. Iar motive: stai că nu mai pot aia, că mă duc la spital, că întârzii, Cezar voia să vin acasă mai repede, nu puteam să-i spun unde sunt etc. În final, totul s-a așezat la fix, că am lucrat constelația mai devreme și am putut ajunge la spital. Dar să vedeți de ce nu puteam să ajung eu la spital.

Mi se activase glezna stângă, prietenul meu vechi, îi tot spuneam să aibă răbdare că vom lucra. Ei bine, nici nu a început bine apelul (că am făcut online pe video), că îmi spun: "Hai, că deja a început constelația". Cum am spus "Bună!", mi-a amorțit toată partea stângă, s-au activat și mâna dreaptă și piciorul drept, pentru ca mai apoi să-mi amorțească total picioarele de la genunchi în jos. Și spuneam: "Nu pot să merg!"

(Lucrurile astea se simt din ce în ce mai mult când lucrezi cu tine intens pentru că te conectezi cu sufletul tău). Unde nu puteam să merg? La același spital unde, în urmă cu 10 ani, bunica mea se chinuia să moară de ischemie, iar eu cu mama am stat 24 de ore pe holuri, așteptând, practic, momentul... Inițial, când am auzit numele spitalului, mi-a sunat cunoscut, dar nu m-am gândit în acea direcție.

Moartea bunicii mele a fost un episod foarte greu, foarte dureros, iar eu mă închisesem foarte mult și eram plină de furie pe ea, că mă părăsește, astfel încât creasem un scut foarte puternic. La moartea ei a fost prima și singura dată când am văzut-o pe mama mea, cea puternică și dârză, îngenuncheată la propriu. Eu nu am mai avut putere de nimic. Eram foarte închisă. Nu ajungea nimic la mine. Văzând-o pe mama așa, am luat frâiele și m-am apucat de cele necesare. La 28 de ani, eu mi-am îngropat bunica. Și simt să spun asta, că până la 37 de ani mi-am îngropat și părinții amândoi. Stau pe terasă și mă chinui să scriu pentru că Dănuț, rechinul lui Cezar, îmi mănâncă telefonul. "Mami, nu mai scrie!"

Ce a fost mai rău a fost că eu am făcut-o pe mama mea mică, crezând că nu poate duce durerea, și eu m-am făcut mare, să am grijă de ea. Iar ieri, în constelație, stăteam față în față cu bunica mea, și mai mică (ea era mică oricum, avea vreun metru jumate). Am lucrat cu străbunii, mi-am luat locul în familie de "cea mică" și până la final, bunica se făcuse mare, era mulțumită și mă mângâia pe cap. Lucrurile s-au așezat la loc, așa cum trebuia să fie. Cei care lucrează constelații știu cât este de important să-ți onorezi străbunii. Se spune că vindeci tot și în față, și în spate atunci când lucrezi.

De ce fugeam? De durere, cum făcusem și în trecut. Am ajuns după aceea și la spital. Am trăit un moment intens când am intrat în hol și am văzut lifturile și mi-am dat seama că, dacă nu lucram, probabil aș fi îngenuncheat și eu acum. Când am ajuns acasă, am aprins o lumânare și mi-am plâns bunica pentru prima oară după 10 ani. Și m-am eliberat. Asta se întâmplă când nu-ți onorezi durerea. Vă las mai jos o poză cu o ramă pe care am așezat-o fără să gândesc prea mult, fix pe cealaltă parte a peretelui unde stă arborele meu genealogic. Și acum, în momentul ăsta, m-a chemat să mă uit la harta Bagua (Feng Shui) și să observ că acel perete este în zona "Health and Ancestors" (Sănătate și străbuni - nu-i de mirare că sunt amândouă în aceeași zonă...). Nu e prima mea experiență de genul ăsta cu Feng Shui. Când te vindeci, le așezi intuitiv, fără să te gândești. Este magic. Semnele că ești pe drumul cel bun sunt acolo, trebuie doar să le vezi. Și acum înțeleg de ce nu am povestit de ieri și a doua întâmplare. Pentru că mai era ceva de văzut acolo.

Pentru cei care nu știu ce înseamnă constelațiile, recomand filmul "Another Self". Îl găsiți pe Netflix și veți înțelege de acolo tot. Fix așa e și chiar mai mult de atât. A apărut acum sezonul 2 și sunt pe treabă.

Zile line! 🙏