Cheia 47 - Te alegi pe tine?

Cea mai mare provocare în acest proces de transmutare este lupta cu mintea, antrenată de acum de 20, 30, 40 x ani, cât are fiecare, să-ți spună mereu ce te-au învățat alții. Și cum oamenii sunt oglinzile tale, este un război cu toți oamenii care țin cu dinții de credințele lor vechi. (Adică tu te lupți cu ei, cu tine). Și vor încerca să "te tragă" înapoi permanent așa cum mintea te trage înapoi de câte ori te chinui să ieși din programele vechi.
Întrebarea este: după ce ai văzut toate astea, îi mai alegi pe alții încă odată sau de data asta te alegi pe tine?
Ieri m-am înfuriat pe o persoană și mi-am zis: Ia uite ce rea e! Iar astăzi cineva mi-a ridicat o întrebare la fileu: "Ce înseamnă pentru mine să fiu rea?" (Culmea, eu i-am pus această întrebare și am realizat că eu mi-o puneam singură. Și stai cu asta. Când spui cuiva ceva, ce ai de fapt sa-ți spui ție?). Am zis ok, pentru mine a fi "rea" înseamnă să pun limite sănătoase. Și am înțeles imediat de ce am considerat că persoana respectivă a fost rea cu mine. Pentru că încerca să-mi pună mie limite. Și iată proiecția (mirroring): am văzut-o rea pe ea, pentru că pentru mine, aceea parte din mine care pune limite sănătoase este rea. Și acum stau cu asta. E greu de digerat. Ce crezi tu că era "rău" este de fapt, "bun". Și e greu când nu mai poți da vina pe celălalt. Și vezi cum te rănești singur. Și trebuie să-ți asumi tu propriul proces. Și uite așa încerc să mă împac cu Alexandra aia rea, care de fapt nu e nici rea, nici bună, ea doar se alege pe ea. ❤️
Și de fapt, bag seamă că problema este energia din care faci, din nou, aceea acțiune. Că vine din furie, din tristețe, din frică, din neputință sau din acceptare de sine. Pentru că de cele mai multe ori, obișnuiam să primim limite din furie. Și energia nu se vede, dar se simte și se integrează împreună cu toate învățămintele pe care le privești. Iar atunci când tu spui părintelui că e "rău", o spui nu pentru că limita e rea, ci pentru că energia din care ea vine nu este una de iubire și acceptare de sine, ci poate vine cu furie, neputință, tristețe, vinovăție. Și e tare greu să privești acolo. Să pui la îndoială tot ceea ce știai până acum și să zici ok poate am integrat distorsionat acest lucru. Și stai și cu asta. Cam asta înseamnă pentru mine acest proces de deconditionare. Iei umbra: de ce m-am înfuriat? E rea! Ce înseamnă pentru mine "rea"? Că pune limite sănătoase. Păi dacă sunt sănătoase, de ce e rea? Pentru că energia din care vine e furie sau vinovăție. Și tot așa. Și o iei și o integrezi. O duci în lumină și ce voia ea să-ți arate. Vezi unde ai înțeles greșit. Copii nu fac ce spun părinții, fac ce fac părinții. Și dacă mai ai și ceva centri deschiși în cap (Human Design) preiei tot fără să știi că nu este al tău.
Iar asta a fost povestea vieții mele. Cu "capul gol", mi se spunea că sunt un burețel care absoarbe tot. Și nu voiam să "aud" cu adevărat asta niciodată, conștientă fiind că este adevărat, spunând din minte că așa este.
Și din nou mă întorc la discernământ și responsabilitate. Ce este al meu și ce nu? Îmi asum credințele și energia altuia? Limitele sănătoase poate sunt ale mele, însă energia din care vin poate nu este. Atât de fin și rafinat.
Să ne fie de folos 🙏