Cheia 40 - Spune "NU"!

1 Sep 2024 - Ziua în care am învățat să spun "NU" din suflet

La citirea presei de dimineață (evident pe spiritual, cum citesc eu acum) toată lumea spunea că 1 septembrie este o zi uriașă.

Și așa a fost.

De câteva zile, aflându-ne în Cheia 40 care ne învață să spunem "NU", ce credeți, fiul meu, care este cel mai încăpățânat omuleț pe care îl cunosc, spune doar "NU". Iar noi am fost efectiv exasperați. Deci mai rău ca niciodată. "NU" la orice. Mă, da la orice!

De 3 zile nu doarme, nu mănâncă, nu vrea nimic. Zero momente de respiro. Epuizare. Hmmm, care era umbra Cheii 40? Exact, EPUIZAREA.

Știam că ceva nu fac bine. Zile de rugăciune la Dumnezeu, toți Arhanghelii și toți Străbunii. Ieri constelații de dimineață până la ora 19 seara.

Cezar azi urla, nu dormea, nu mânca.

Și am decis să-mi urmez propriul sfat de dimineață. Să fiu prezentă. Să nu mai fug. M-am reapucat și de Tolle, dar să nu vă imaginați că am putut face mare lucru în condițiile date.

Pai bine, și ce facem? Cezar, nu dormi, nu mai mergem la lampioane. Aștepta momentul de un an. Vă dați seama? Anul trecut nu am știut că trebuie cumpărate din timp, astfel că anul ăsta am urmărit și aveam cumpărate de 2-3 săptămâni. Cum, Doamne, după ce a așteptat copilul un an să nu-l mai duc? Așa ceva! Cum îi spun eu copilului așa ceva? Cum îi spun "NU". Copilul în continuare "NU" și "NU". Eu, plină de nervi, răbdare -50, cu ultimele puteri, decid înainte de somn să facem o prăjitură. Mergem și cumpărăm tot ce trebuie. Pregătim tot și îi spun că dacă nu doarme nu primește prăjitură și nu mergem la lampioane. Cezar pe tupeu maxim. NU!

Cine mă cunoaște bine bine știe că nu sunt un om al răbdării. Cum povesteam și printre primele articole. Tecusem de multă vreme de capătul răbdării mele. Mă duceam deja spre infinit.

Evident că nu dormea. Și cum s-a terminat? Am decis ca de data asta, cu tot sufletul, să spun "NU" pentru că am realizat că din frică, toate zilele astea mi-a sunat în cap "MAMA REA". Și nu înțelegeam. Și nu întâmplător aseară s-a lucrat o constelație unde era nevoie de acordul mamei. Și am înțeles imediat. Eu îi spuneam mamei, de câte ori nu primeam ceva "Ești o mamă rea!". Și ea ceda pentru că era, practic, manipulata de mine. Pentru cei care credeți că cei mici nu manipulează. Mamă și încă cum! Sunt maeștri! Îmi picase și într-o citire zilele trecute cartea PUPPET MASTER. (Maestrul păpușar)

Renunțăm la a îl mai pune să doarmă. Îi spun că nu mai primește prăjitură și lampioane, asumata complet, prezentă total. Conștientă acum de faptul că ajunsesem să mă manipulez eu singură cu ce o manipulam pe mama. Ca să vedeți la ce nivel se duce. Dacă nu-i dai lui fii-tu, ești o mamă rea!

Energia s-a schimbat instant, pentru că nu mai venea "NU" din cap, ci venea din suflet, iar Cezar singur - singurel s-a pus la birou să facă activități. M-am așezat lângă el și îl ajutam din când în când, doar când era nevoie și mi-am luat să colorez o maimuță. În timp ce coloram, îmi aduceam aminte de tata, care desena și scria foarte frumos și ordonat, fiind proiectant. Scria cu rotringul de mână fără șablon, perfect. Și când coloram împreună, îmi spunea tot timpul să nu depășesc limitele. Și uite așa eu am învățat să colorez perfect liniile trasate de alții, "CA LA CARTE". Azi, mi-am propus, la masă cu fiul meu, să fac altfel. Am decis să colorez maimuta cu mov. Cine a mai pomenit o maimuță mov? Ei bine, o să creez eu o maimuță mov!

Am decis totuși să îi dau lui Cezar o felie de prăjitură pentru că a făcut activități. Fără să-mi propun, așa, natural. Pentru a-l încuraja.

Am mâncat împreună prăjitură. Apoi Cezar ne-a anunțat că face curat la el în cameră că să-l ducem la lampioane. Incredibil. Am rămas șocată. L-am îmbrățișat, l-am pupat și l-am felicitat. Când spui acel "Sunt mândră de tine" din tot sufletul tău și nu pentru că așa spune la carte...

Iată că s-au așezat atât de frumos, încât nu a trebuit să renunțăm la nimic. Doar la comportamente greșite.

Morala? Când parintele se educa, copilul se educă și el singur.

Și acum a venit momentul...

Eu sunt Alexandra, mama lui Cezar, care acum 2 ani a fost diagnosticat cu Tulburare de spectru autist și ADHD. După 2 ani de muncă asidua și cu mama și cu Cezar, nervi, stres, alergat, nopți și zile nedormite, sute de pachete de țigări, acum 2 luni am ieșit împreună din spectru. Mai avem de muncă, nu s-a terminat. Dar am înțeles exact că atunci când te reconectezi cu sufletul tău, nu ai cum să greșești, iar totul se așează. Nu pentru că "AȘA TREBUIE!".

Astăzi istoria a devenit istorie. Și nu se mai repetă.

Ah, și maimuța e curcubeu cu mov. Că am lucrat împreună ca să iasă totul perfect.

Să vă fie de folos!