Cheia 29 - Fidelitatea

Am simțit o chemare să mă întorc la Cheia 29 care a trecut și anume la valentele pe care ea le poartă cu sine legat de conceptul de FIDELITATE. Și nu, nu este vorba despre aceea fidelitate din relațiile de cuplu, ci despre fidelitatea ta față de tine, de sufletul tău.
Iar povestea asta începe de când eram mici. Cel mai bun instrument de definire al fidelității mi se pare la momentul ăsta că stă în puterea Constelațiilor familiale, care pun degetul pe rana cea mai de sus și anume: FAMILIA.
Ce sunt constelațiile? Constelațiile reprezintă un instrument terapeutic care te ajută să cunoști sursa primordială a rănilor tale sau a tot ceea ce nu funcționează în viața ta, arătându-ti sistemul care te-a "angrenat" în anumite tipare comportamentale. Ei bine, cum se desfășoară, de fapt?
Te pui pe un scaun și îi spui facilitatorului ce vrei să lucrezi. De exemplu relația de cuplu. În jurul tău sunt mai multe persoane care participă, iar tu trebuie să atribui "un rol" (pun între ghilimele rol pentru că de fapt nu este chiar un rol, după cum veti vedea) mai multor persoane. În exemplul meu, cu cuplul, alegi o persoană care să te reprezinte pe tine și o persoană care să reprezinte partenerul de viață. Din acel moment, persoanele din fața ta, într-un mod magic, încep să se comporte exact ca cei pe care îi reprezintă. Se creează un câmp de susținere pentru ceea ce lucrezi și de multe ori, nu alegi tu, ci alege câmpul. Mi s-a întâmplat asta de mai multe ori, să știu că voi fi aleasă încă din momentul în care persoana se așează pe scaun. Ce e și mai interesant este că la început toată lumea se prezintă și își "ia locul". Dacă nu ați citit încă, pe site-ul meu există o pagină numită "Despre mine", unde am făcut o astfel de prezentare. Vă invit să o citiți accesând link-ul din comentarii. O prietenă mi-a spus că a simțit atât de puternic în fizic textul meu, încât nu a putut să ducă și s-a oprit din citit. Pentru că fenomenul care se întâmplă se numește MIRRORING (oglindire). Că să vă dau un exemplu, în care veți vedea că acest fenomen începe încă din prezentare, un exemplu real, la ultima ședință la care am participat eram în sală 4 femei cu tați pe nume "Constantin", decedați. Au mai fost și alte sincronicitati, însă nu mai intru acum în detalii.
Când te așezi pe locul cuiva și lucrezi pentru aceea persoană în constelație, acea constelație va fi și pentru tine clar. Pentru că te vei regăsi și tu la fiecare cuvânt rostit.
Astfel că oamenii încep să vorbească și au efectiv și aceleași atitudini, priviri, gesturi ca cei pe care îi reprezintă. Chiar și dureri fizice. Este cumva miraculos. Am lucrat în ultimul an zeci de constelații și nu reușesc să mă opresc din mirare chiar și acum.
Practic este vorba despre această metodă a oglindirii prin care tu devii SPECTATOR la o piesă de teatru a propriei tale vieți. Asta te ajută să vezi lucrurile din afară și să judeci altfel toate comportamentele tale dobândite. Pentru cine vrea să aprofundeze, recomand Jodorovski (Metagenealogia), Bert Hellinger, care este "tăticul metodei", sau întreaga bibliotecă de psihogenealogie de la editura Philobia, care este o adevărată comoară.
Dar să ne întoarcem la părinți. De cele mai multe ori în constelație ți se va arăta FIDELITATEA la un alt nivel, ci anume acela de a urma întocmai tiparele comportamentale propuse de către un părinte sau chiar un străbun (Au ieșit tipare inclusiv de la a 5-a generație în spate). Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că tu, fără să-ți dai seama, duci mai departe aceste tipare și nu mai ești fidel față de tine. Adică? Adică tata, bunicul, străbunicul au fost doctoru și vor să mă fac și eu doctor, pentru că știu ei mai bine, eu am renunțat la talentele mele extraordinare de pictură. Deci eu trebuia să mă nasc și să fiu pictor. Iar asta înseamnă, la nivel spiritual (când spun mereu spiritual gândiți-vă la suflet) că mă pun împotriva destinului meu și trăiesc destinul altcuiva.
Jung spune că cea mai grea povară pentru un copil este viața netraita a părinților săi. De ce netraita? Pentru că ce crezi, ei au făcut exact ce faci tu. Au trăit viața părinților lor. Și tot așa. Și acesta este, de fapt, tiparul pe care tu îl preiei. Vrei să "salvezi" viața părintelui tău, trăind-o tu. Iar tu în acel moment, în loc să rămâi pe locul tău de viață, te pui în locul lor. Probabil că ați auzit unii dintre voi de conceptul psihologic de "Parentificare". Asta este. Când te faci tu mai mare și devii mama mamei tale. Sau tatăl tatălui tău. Și îți trăiești viața prin dorința lor, iar ei ajung să-și trăiască viața prin tine. Și tu devii "Ala mare" în loc să fii "Ala mic". Și să primești de la părinții tăi ce are nevoie orice copil. Protecție, iubire, sprijin și multe altele. (Vezi Piramida lui Maslow).
În momentul când vezi aceste tipare și ieși din ele, se numește că intri pe calea Destinului tău. Dacă nu ești acolo, totul îți va merge prost. Mereu va fi ceva care va lipsi din viața ta. Pentru că nu e drumul tău. De exemplu drama mea a fost mereu că am avut mereu bani, dar la capitolul relații a fost dezastru toată viața. Pentru că copiam tiparele părinților mei. A fi în locul tău în viața ta înseamnă să dai înapoi părinților și străbunilor tăi ceea ce este al lor și să iei doar viața. Am stat pe loc de străbuni în constelație și vă pot spune că ei nu au absolut nicio problemă să-ți trăiești viața ta. Chiar te și binecuvântează să o faci. Ei bine, asta este fidelitatea la un alt nivel, cea pe care tu o vezi atunci când începi să lucrezi cu tine. Fidelitatea față de tine și de destinul tău. Fidelitatea în relație cu tine însuți.
Iar dacă atunci când ești mic nu ai de ales, când ești mare nu mai ai nicio scuza să stai să te lupți cu destinul tău. Ce crezi, nu o să câștigi niciodată. 😀 E ca și cum te bați cu Dumnezeu (abia acum înțeleg ce zicea mentorul meu).
Ce se întâmplă când vezi tiparul?
Te apucă furia evident. Te enervezi, plângi, vezi ce ti-ai făcut și o iei de la zero. Pentru că ulterior nu mai poți să continui așa. Dacă vrei să primești ajutor și lucrezi. Dacă nu, rămâi tot acolo. E o alegere. Dar e problema ta dacă vrei să suferi în continuare.
Vă dau și o recomandare pentru cine vrea să înceapă să lucreze (în comentarii).
PS: La sfârșitul articolului am realizat că mai am ceva de zis. Urmăm în general exemplul părintelui care pare mai puternic. Spun "pare" pentru că, de fapt, nu și este.
Societatea noastră se bazează pe niște valori în care lipsa sau ascunderea emoțiilor dau dovadă de putere. Ala care taie și spânzura e puternic. Nimic mai greșit. Adevărata putere constă în a-ți lua locul tău în viață, calea destinului tău, unde vei avea susținere divină iar totul va merge strună. Sau cum spunea bunica mea, Ana, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.
Zile line!

Sursa foto: Marietjie Henning