Cheia 22: Grația divină și ciclurile vindecării

Cheia 22 îmi este foarte cunoscută deoarece o am în Perlă cu linie 6. Cred că am mai povestit despre ea și cu altă ocazie.

La nivel de Umbră Cheia 22 reprezintă Dezonoarea. Dar ce înseamnă Dezonoarea? Înseamnă că tu la nivel de Umbră în această cheie nu îți onorezi durerea. Nu vrei să privești la ea. O îngropi și mergi mai departe ca și cum nu ar fi. Și ea iese la suprafață exact când te aștepți mai puțin.

Vorbeam recent cu cineva și îmi povestea cum o discuție i-a scos la suprafață niște povești vechi de care uitase complet și au dat-o peste cap.

Nu întâmplător, am ajuns ieri să lucrez o problemă veche pentru mine, problemă care credeam eu că este rezolvată, fix când mai multe planete și soarele erau în 22.6, exact Perla mea. A fost interesant pentru că stabilisem că voi lucra pe un anumit subiect, însă ulterior alt subiect a devenit acut. Și nu știam ce să fac. Așa cum m-am obișnuit, am cerut claritate pentru că amândouă temele erau importante și nu știam din ce capăt să o apuc. De asemenea, simțeam că într-o oarecare măsură au și o legătură cele două.

Cu o zi înainte, copilul febră, eu tuse nasoală pe timpul nopții. Și alte câteva simptome. Am zis ok, lucrez ceea ce este acut. Și am aflat, fără să mă fi așteptat, că în câteva zile voi avea ocazia să lucrez și a doua temă. S-a aliniat perfect.

Acum, ce legătură are cu Cheia 22 și ce susținere am primit?

Subiectul era schimbul de locuință pe care l-au făcut părinții mei în urmă cu aproape 27 de ani (că să înțelegeți cât ținem noi oamenii ascunsă durerea), schimb care pe mine la acel moment m-a afectat sever. După mutare, un an de zile nu am ieșit din casă, până când, practic, mama aproape că mi-a dat un șut în fund să ies. Pentru că noii vecini tot sunau la ușă să ies afara cu ei. Acum mă gândesc că poate și ei la rândul lor s-au simțit respinși la un moment dat, însă nu a fost despre asta. Eu aveam poveștile mele. Desigur că ruptura de tovarășii mei de joacă de la fosta locuință nu a fost una ușoară. Dar toate aceste lucruri deja îmi erau cunoscute.

Cum a ieșit povestea la suprafață? Simplu: recent am luat decizia de a face o astfel de schimbare în viața noastră. Și BAM. Copilul, care abia aștepta și era foarte fericit, dintr-o dată și-a schimbat atitudinea, a început să plângă, a făcut febră. Din experiența pe care am acumulat-o din lucrat mi-am dat seama instant că preia ceva de la mine. Am stat puțin și am zis ok, ce s-a schimbat? Ce credeți? În dimineața respectivă făcusem o vizită la ai mei la cimitir să punem niște flori. Zic ok, are legătură cu ai mei.

Știam deja că undeva adânc era un sentiment că mă rup de familia mea, era și sentimentul că probabil și alor mei le-a fost greu cu aceea mutare, era și un sentiment de libertate pe care începi să-l dezvolți atunci când lucrezi și îți iei locul în viața ta în raport cu familia. Le-am văzut și lor durerea. Însă mai era ceva ascuns ce nu puteam să văd.

Ce nu puteam vedea era că acel moment al mutării a creat o breșa în relația părinților mei, iar eu mă simțeam vinovată pentru că avuseseră ceva discuții care se pare că mie mi-au rămas în cap. Nu întru în detalii, însă era ceva despre care ai spune că nu este neapărat mare lucru. Însă pe copilul de 12 ani Alexandra nu numai că l-au afectat, dar și-a pus și în cârcă acele povești.

Și oglinda a sosit din nou, prin fiul meu care a preluat conflictele mele prin fidelitate.

Am privit în urmă și mai departe și mi-am amintit cum mama mea trecuse printr-un episod similar tot la vârsta de 12 ani, când s-a mutat în altă locuință. În psihogenealogie se numește SINDROMUL ANIVERSAR. Vezi Anne Ancelin Schützenberger, pe care eu am citit-o cu mare plăcere. Culmea, fiul meu trece prin asta la aproape 6 ani, jumătatea vârstei pe care noi două o aveam atunci.

Și iată ciclul major care se încheie acum odată cu mine. Nu am studiat planetele în amănunt, însă știu că sunt încheieri majore de cicluri în această perioadă.

Ce se schimbă? Modul în care eu pot și știu să-mi susțin fiul și să îmi aduc acasă mie părțile pierdute odată cu schimbările majore din viața mea. Reîntregire. Febra lui a durat o singură zi și apoi a trecut. Ne-am susținut cu uleiuri esențiale, iar eu am avut o temă pentru acasă. Am scris 4 scrisori, câte una pentru cei doi părinți ai mei și câte una pentru cele 2 case.

Ani de-a rândul mi-am visat casa veche și nu știam de ce. Pentru că o parte din mine rămăsese încă acolo. Și uitasem să o iau.

Cum funcționează scrisorile? Ii scrii persoanei respective sau casei, în cazul de față, tot ceea ce simți. Tot ce-ți vine. Nu ai cum să greșești. Și vei vedea că pe parcurs vor fi anumite cuvinte care vor activa plâns, furie, dezamăgire. Desigur, asta înseamnă să fii atent la fizicul tău. Uneori furia, am mai spus asta în trecut, apare că o simplă scrasnire din dinți. În momentul acela deblochezi ceva și onorezi durerea.

Culmea, pentru că totul s-a deschis extraordinar de frumos și s-a așezat pentru mine această schimbare cum nu speram mai bine, iar dovada că ceva din interiorul meu crea blocaje (îmi puneam piedică singură, cu alte cuvinte) a fost atât de evidentă încât nu am mai putut să fug.

Desigur că există un proces pentru ca toate să se așeze. Uneori se întâmplă peste noapte. Alteori într-un timp mai îndelungat.

Susținerea pe care Cheia 22 mi-a oferit-o să dezgrop morți și să îmi iau la revedere de la ei a fost și ea la fel de evidentă.

La nivel de Siddhi, Grația Divină o văd conectată la nivel spiritual cu Fecioara Maria. Aceea energie maternă, blândă, protectoare cu care am lucrat mult în ultima vreme și i-am simțit prezența în nenumărate rânduri.

Cum se schimbă perspectiva? Perspectiva de acum este că în ciuda tumultului produs de schimbare, am achiziționat niște skill-uri care m-au ajutat enorm să navighez prin anumite probleme ale vieții. Supraviețuirea.

Și cred că Cheia 22 este cea mai reprezentativă pentru zicala "Tot răul spre bine".

Să ne fie de folos