Cheia 20 - Prezența nu este doar lumină - 28 Mai 2025

Cheia 20 - Superficialitatea. Am lucrat săptămână trecută o constelație și am stat pe loc de umbră. Nu știam ce aleg pentru că am ales în orb (niște bilețele scrise). Chiar m-am întrebat de ce stau pe loc de umbră când eu sunt în dar. Ca să vedeți cât este mintea de înșelătoare. Ei bine, evident că eram în umbră și nu în dar, așa cum îmi imaginam eu. Dar asta s-a așezat abia după o săptămână. Am ieșit din constelație și am lucrat și eu pe rând cu darul și cu siddhi. Mamă și când m-am uitat la siddhi, Prezența, mi s-a părut atât de nasoală încât aș fi stat numai cu ochii închiși. Ea era în fața mea și preferam să-mi imaginez eu cum este de fapt. Cu ochii închiși.

Pentru că Prezența îmi cerea să stau cu o durere pe care nu voiam să o văd de nicio culoare. Și da, Prezența uneori poate fi de k*t. Și mi se pare foarte înșelător, așa cum spuneam, pentru că poți să fii în umbră și să te minți că "e doar iubire" și să fii superficial. Și alegi să nu privești către durerea ta. Și a îmbrățișa partea aceea din tine care doare ca naiba este de fapt cea mai pură formă de iubire.

Ieri am fost din nou într-un spațiu de umbră și nu m-am simțit respectată. Nu m-am simțit primită. Astfel că am lucrat puțin să văd ce este acolo... și iată ce a urmat:

"De câte ori văd 555 pentru mine se cere schimbare. Asta înseamnă acest număr pentru mine. Nu știu dacă și pentru alții. Și am avut niște procese grele în ultimele săptămâni pentru că îmi este greu cu mutarea, pentru că am decis să ne mutăm la curte. Și portița asta a deschis multe povești vechi. Încet încet se așează și ele.

Dar cel mai important a fost că mi s-a cerut din nou o integrare a relației cu mama, la alt nivel. De această dată am observat clar cum mă afecta în relația cu fiul meu. Si îmi spuneam în continuu că "am nevoie de mine". Desigur că nu am mai avut timp de nimic în ultima vreme cu toată treaba. Dar azi am zis stop, trebuie să fac ceva. Erau prea multe interacțiuni în jur care îmi tot arătau că nu văd ceva. Și am întrat în meditație. Eu am stilul meu de lucru pe care mi l-am format în timp. Adun părți din mine. Cine a mai citit articolele mele știe deja pentru că am povestit. Și azi am avut surpriza să găsesc o parte din mine - Alexandra copil - foarte mică. Partea care credea că mami suferă din cauza ei. Și spre deosebire de alte părți din mine care mă băteau atunci când mă duceam după ele, de data aceasta am simțit o iubire copleșitoare. Cred că nu am simțit niciodată atâta iubire. A fost cu îmbrățișări, cu o disperare de a primi iubire și de a fi văzută. Și am stat acolo cu ea atât cât a avut nevoie, nu m-am grăbit. Și simțeam efectiv cum mă măresc eu în mine și mă furnica tot corpul. Simțeam cum cresc. Cine a lucrat constelații știe ce zic. Și a fost o surpriză foarte plăcută.

Undeva în interiorul meu se lupta ceva încă din frica de a nu o pierde pe mami total. Și credeam că dacă lucrez nu o să mai am parte de ea. Și mintea nu mă lăsa deloc să depășesc momentul. Dar tot răul spre bine. Căci acel "babau" de care mă temeam era un copil care avea atât de multă iubire de oferit. Dar am putut să o conțin. Spre deosebire de alte dăți. Pentru că așa cum nu-ți poți conține furia, nu poți conține nici iubirea, bucuria, etc. Pentru că nu ești în puterea ta. Nu știi să primești ce vine."

Ulterior, pentru că eram singură acasă, a venit și copilul. Mi-a spus că a fost rău și agitat. I-am explicat că dacă ești agitat nu înseamnă că ești rău, ci că este ceva în sufletul tău care te neliniștește. Evident că el era oglinda interiorului meu si venea să-mi arate cum eu nu puteam primi aceea parte din mine care era agitată. Nu puteam sta cu ea. Și ați văzut mai sus câtă iubire era de fapt acolo. Am stat cu copilul meu, l-am strâns în brațe, am vorbit și s-a liniștit. A adormit la mine în brațe și eu am înțeles din nou cât este de important să facem pace cu ceea ce este în interiorul nostru.

Lecția mea cu acest tranzit a fost că Prezența nu este întotdeauna lumină și iubire. Ea poate fi furie, frică, dezamăgire, neputință, regret și multe altele. Când am putut să stau din nou cu emoția negativa, a venit și darul. Liniștea sufletească. O liniște profundă pe care am simțit-o în fiecare bucățică din corpul meu. Și emoția negativă a dispărut ca și cum nu a fost niciodată acolo. Undeva acolo, mintea mea credea că Prezența e doar lumină și iubire. Ei bine, NU. E și întuneric. Și chiar cred că am reușit să văd clar că dacă nu poți conține întunericul, lumina nici atât. E ca și cum fugi de propria ta putere.

Situația care mi-a declanșat din nou acest proces a fost una prin care am trecut de nenumărate ori. Și mi-am spus eu, supărată pe mine: Alexandra, tot acolo ești? Acum un an aproape când s-a mai întâmplat asta, tot acolo erai? Și răspunsul a venit blând: Nu. Nu eram tot acolo. Ce s-a schimbat de această dată? Nu am mai reacționat. Ultima oară nu am putut sta cu mine și am intrat în reacție (Cheia 34 - umbra). Însă de data asta, deși a durut, pentru că trigger-ul a venit de la cineva drag și a fost foarte dur. O respingere urâtă, fără niciun pic de empatie. Și am văzut din nou cum proiectam neajunsurile relației mele cu mama pe cineva din preajma mea. Am reușit să stau cu durerea, care s-a cumulat cu tot ce a fost. Am mai ajuns din nou la un episod de respingere și m-am întors înapoi la aceeași problemă: la faptul că mi se tot anulează trăirile de către cei din jur. Nu, domne, tu nu simți bine ce simți. De data asta, la un alt nivel. Diferența e că acum știu foarte bine ce simt. Partea proastă e că văd tot mai mult cum oamenii se folosesc de spiritualitate pentru a duce lupte invizibile, așa cum fac și cu conceptele psihologice. Inclusiv eu. Dar pentru mine apropierea de sufletul meu a devenit atât de prețioasă, încât este o limită peste care chiar nu mai pot să trec.

Prezența nu este un "Zen fals", "Eu sunt lumină" și alte chestii de genul. Prezența poate fi uneori și contactul brutal cu ceea ce doare profund. Pentru că asta e viața. Cu bune și cu rele.

Ce m-a ajutat și ce m-a susținut? Cheia mea 22 (Dezonoarea) și Cheia 55 a fiului meu (Victimizarea). Care sunt chei surori cum spune Richard. Ceea ce este și mai interesant este că în retreat-ul din care tocmai m-am întors, am primit ca animal de putere Căprioara, animal care corespunde fix cheii 22. A-ți onora durerea.

Suntem acum în Cheia 16 - Indiferența. Vedem ce ne va aduce nou și ea.

Și simt așa ca niciodată să zic: "Să fie primit!"