Ce cred eu acum că este o relație "corectă" din punct de vedere energetic?
Share
Ce cred eu acum că este o relație "corectă" din punct de vedere energetic?
Se spune că nu trebuie să ai așteptări. Acum există un curent nebun care ne învață să oferim fără să așteptăm nimic în schimb. Și îmi aduc aminte cum, cu ani în urmă, psihologul meu îmi spunea că asta e o tâmpenie și că ești om. Că nu există așa ceva. Chiar râdea de mine, pentru că îi spuneam că mi-aș dori să pot fi ca Iisus și să întorc obrazul atunci când cineva mă lovește. Și mi-a zis: "Alexandra, vrei să te cheme Șefu'?"
E tare haios așa el, și ședințele erau foarte plăcute, iar eu plecam mereu cu zâmbetul pe buze și cu multe conștientizări.
După mulți ani, Dumnezeu mi-a dat să văd cum arată o relație "corectă". Cum eu vin în fața ta cu adevărul meu, tu cu al tău, și are loc un schimb energetic la nivel de intimitate maximă, care nu e nici pe departe atunci când ne dezbrăcăm de haine, ci când ne dezbrăcăm de măștile create de durere. Când sunt față în față cu o persoană cu care pot fi eu, fără să-mi fie frică, iar persoana respectivă la fel. Și decurge totul fără efort și nu mai simți cum te obosește enorm o relație. Aici mă refer la orice tip de relație, nu doar la cele romantice, inclusiv la serviciu.
Ce înseamnă adevărul? Înseamnă că ai dat la o parte rana de respingere (care te face să fugi), rana de abandon (care te face să fii codependent), rana de umilință (care te face să devii masochist) și vii cu adevărat în fața unui om curat, în toată intimitatea ta.
Adică, având la bază teoria lui Lise Bourbeau (Cele 5 răni care nu ne lasă să fim noi înșine, și dacă nu ați citit-o, e musai să o faceți cu pixul în mână), să presupunem că o persoană "masochistă" este în relație cu altă persoană. Cum zice Lise, când ești masochist, ai acea nevoie să te pui permanent în serviciu pentru ca lumea să te placă. Și stai acasă, faci curat non-stop, faci mâncare, pui masă, ridică-te de la masă. Am auzit persoane care calcă și chiloții și multe altele. Persoana cu care ești stă cu tine pentru că "ai grijă de ea". Vi s-a întâmplat vreodată să spuneți "Nu pot să nu fac așa, că mă părăsește?" Eu am făcut asta, ca să nu aibă cineva impresia că vorbesc din cărți și nu pricep. Nu judec, ci vorbesc dintr-un loc în care am fost. Sigur că te părăsește, pentru că tu ai făcut asta din rană, iar la un moment dat vei obosi. Și când nu vei mai putea susține, o să zică "Nu mai ești cum erai". De fapt, tu nu ai fost niciodată tu. Pentru că te-ai pus în serviciu, din ce motiv crezi? Din nevoia de a controla iubirea celui de lângă tine, și asta tot MANIPULARE se numește. Îți ofer toate astea ca să mă iubești. Poate sunt obosită, poate nu am chef, poate am lucruri de făcut, dar mă las deoparte, pentru că altfel nu mă mai iubești. Și rămâi așa într-un loop, pentru că știi că dacă ai obosit și vrei să pui STOP, o să fii părăsit. Și până la urmă ajungi să te îmbolnăvești.
Pasul 2. Zici STOP, renunți la relație, o iei de la zero. Și te duci în extrema cealaltă, de obicei. Oamenii sunt de kko, uite ce m-a "folosit" etc. etc.
Următorul nivel, când începi să vezi că te-ai lăsat "folosit" inconștient, având acea rană la bază, începi să te vindeci și să simți respectul de sine care vine din toată inima ta și spui: "Te iubesc, dar merit mai mult. Merit și eu să primesc și să fiu iubit." Când spui "merit" din suflet și din adevăratul respect de sine, și nu din orgoliu (lasa că îți arăt eu ție și nu mai fac nimic), automat persoana din fața ta nu te mai "folosește". Te respectă și ea. De aceea se spune că întâi trebuie să te iubești tu pe tine pentru ca altul să te poată iubi. Și da, când suntem răniți, avem mereu prima tendință să dăm în cealaltă extremă și să nu căutăm și în noi înșine. Dar, pe parcurs, vine echilibrul și începem să vedem unde am greșit.
Evident că vor fi persoane care vor refuza să vadă din ce motiv alegi să schimbi ceva și vor spune "Nu mă mai iubește, e egoist, are pe altcineva" etc. etc... și e ok să o iei de la capăt ori de câte ori este nevoie să primești o lecție și să o integrezi. Dacă toată viața ți s-a spus: e greu să ții o relație, trebuie să faci compromisuri - la momentul ăsta îți spun că e greu doar când nu ești autentic. Când tu te minți pe tine și implicit pe cel de lângă tine. Masca aia pe care o ții pe față necesită foarte mult efort, iar când ai început să tai din tine, trebuie să tot tai. Și doare și doare. Și e greu, domnule, cu relațiile astea. Ia fii autentic, vino cu tot ce ai în fața celuilalt și vezi dacă mai este așa de greu. E greu să ajungi acolo pentru că nu știi altfel decât cu masca pe față. Dacă nu mă place... Adică, luați-o așa: vă dați seama ce procese am avut eu ca să ajung să scriu aceste lucruri și de câte ori m-am gândit că lumea o să spună că sunt dusă cu pluta 🤣.
Lumea să spună ce vrea. Eu mă simt mai bine ca oricând și simt cum viața mea se pune în ordine pe zi ce trece. Și pierzi mult pentru ca în viața ta să se facă loc pentru ceva nou, mai sănătos. Și doare, dar când vezi ce frumos se așează, parcă merită din plin.
Și ajungi la un moment dat ca oamenii din jur să te respecte pentru că spui "nu", sau pentru că văd ce mult ai crescut și sunt mândri de tine și știi clar că aceia sunt oamenii care trebuie să fie alături de tine (pentru că te susțin necondiționat, însă tot ce faci se echilibrează în mod natural, pentru că tu ești plin și oferi din prea plinul tău). Dacă te tai și te cioplești, de unde să mai dai? În rest, nimic nu mai contează. Și faci o cină caldă, o prăjitură bună, altă dată primești și tu la fel, și curge totul natural, fără efort. Fără să simți că o faci pentru a fi iubit. Pentru că, de fapt, cel mai tare mă obosește să nu fiu eu. Și când dau asta la o parte, fac de toate și am toată energia din lume și mai știu să mă și opresc, să mă bucur de viață, să sortez în viața mea tot ceea ce mă ține pe loc și nu mă lasă să evoluez (un job, o afacere, o relație, o credință veche, o casă poate, chiar și o relație de familie dacă simt că-mi este extrem de dăunătoare).
Evident că vor fi persoane în viața ta care te vor judeca: "Ia uite aia e mamă și în loc să meargă cu copilul acasă, merge la masaj". Pentru că ei încă nu-și permit. Dar am trăit asta și am ajuns să văd pe copilul meu ce înseamnă să aibă o mamă odihnită, care are energie și timp să se dedice copilului său total. Și o oră, dar ora aia să te bucuri de el și nu să-l duci în parc și să stai pe telefon în acest timp. Și asta am făcut-o. Și nu e ușor. Dar cu muncă și iubire de sine, ajungi acolo. Și se așează ușor-ușor.
Se spune că nu trebuie să ai așteptări. Acum există un curent nebun care ne învață să oferim fără să așteptăm nimic în schimb. Și îmi aduc aminte cum, cu ani în urmă, psihologul meu îmi spunea că asta e o tâmpenie și că ești om. Că nu există așa ceva. Chiar râdea de mine, pentru că îi spuneam că mi-aș dori să pot fi ca Iisus și să întorc obrazul atunci când cineva mă lovește. Și mi-a zis: "Alexandra, vrei să te cheme Șefu'?"
E tare haios așa el, și ședințele erau foarte plăcute, iar eu plecam mereu cu zâmbetul pe buze și cu multe conștientizări.
După mulți ani, Dumnezeu mi-a dat să văd cum arată o relație "corectă". Cum eu vin în fața ta cu adevărul meu, tu cu al tău, și are loc un schimb energetic la nivel de intimitate maximă, care nu e nici pe departe atunci când ne dezbrăcăm de haine, ci când ne dezbrăcăm de măștile create de durere. Când sunt față în față cu o persoană cu care pot fi eu, fără să-mi fie frică, iar persoana respectivă la fel. Și decurge totul fără efort și nu mai simți cum te obosește enorm o relație. Aici mă refer la orice tip de relație, nu doar la cele romantice, inclusiv la serviciu.
Ce înseamnă adevărul? Înseamnă că ai dat la o parte rana de respingere (care te face să fugi), rana de abandon (care te face să fii codependent), rana de umilință (care te face să devii masochist) și vii cu adevărat în fața unui om curat, în toată intimitatea ta.
Adică, având la bază teoria lui Lise Bourbeau (Cele 5 răni care nu ne lasă să fim noi înșine, și dacă nu ați citit-o, e musai să o faceți cu pixul în mână), să presupunem că o persoană "masochistă" este în relație cu altă persoană. Cum zice Lise, când ești masochist, ai acea nevoie să te pui permanent în serviciu pentru ca lumea să te placă. Și stai acasă, faci curat non-stop, faci mâncare, pui masă, ridică-te de la masă. Am auzit persoane care calcă și chiloții și multe altele. Persoana cu care ești stă cu tine pentru că "ai grijă de ea". Vi s-a întâmplat vreodată să spuneți "Nu pot să nu fac așa, că mă părăsește?" Eu am făcut asta, ca să nu aibă cineva impresia că vorbesc din cărți și nu pricep. Nu judec, ci vorbesc dintr-un loc în care am fost. Sigur că te părăsește, pentru că tu ai făcut asta din rană, iar la un moment dat vei obosi. Și când nu vei mai putea susține, o să zică "Nu mai ești cum erai". De fapt, tu nu ai fost niciodată tu. Pentru că te-ai pus în serviciu, din ce motiv crezi? Din nevoia de a controla iubirea celui de lângă tine, și asta tot MANIPULARE se numește. Îți ofer toate astea ca să mă iubești. Poate sunt obosită, poate nu am chef, poate am lucruri de făcut, dar mă las deoparte, pentru că altfel nu mă mai iubești. Și rămâi așa într-un loop, pentru că știi că dacă ai obosit și vrei să pui STOP, o să fii părăsit. Și până la urmă ajungi să te îmbolnăvești.
Pasul 2. Zici STOP, renunți la relație, o iei de la zero. Și te duci în extrema cealaltă, de obicei. Oamenii sunt de kko, uite ce m-a "folosit" etc. etc.
Următorul nivel, când începi să vezi că te-ai lăsat "folosit" inconștient, având acea rană la bază, începi să te vindeci și să simți respectul de sine care vine din toată inima ta și spui: "Te iubesc, dar merit mai mult. Merit și eu să primesc și să fiu iubit." Când spui "merit" din suflet și din adevăratul respect de sine, și nu din orgoliu (lasa că îți arăt eu ție și nu mai fac nimic), automat persoana din fața ta nu te mai "folosește". Te respectă și ea. De aceea se spune că întâi trebuie să te iubești tu pe tine pentru ca altul să te poată iubi. Și da, când suntem răniți, avem mereu prima tendință să dăm în cealaltă extremă și să nu căutăm și în noi înșine. Dar, pe parcurs, vine echilibrul și începem să vedem unde am greșit.
Evident că vor fi persoane care vor refuza să vadă din ce motiv alegi să schimbi ceva și vor spune "Nu mă mai iubește, e egoist, are pe altcineva" etc. etc... și e ok să o iei de la capăt ori de câte ori este nevoie să primești o lecție și să o integrezi. Dacă toată viața ți s-a spus: e greu să ții o relație, trebuie să faci compromisuri - la momentul ăsta îți spun că e greu doar când nu ești autentic. Când tu te minți pe tine și implicit pe cel de lângă tine. Masca aia pe care o ții pe față necesită foarte mult efort, iar când ai început să tai din tine, trebuie să tot tai. Și doare și doare. Și e greu, domnule, cu relațiile astea. Ia fii autentic, vino cu tot ce ai în fața celuilalt și vezi dacă mai este așa de greu. E greu să ajungi acolo pentru că nu știi altfel decât cu masca pe față. Dacă nu mă place... Adică, luați-o așa: vă dați seama ce procese am avut eu ca să ajung să scriu aceste lucruri și de câte ori m-am gândit că lumea o să spună că sunt dusă cu pluta 🤣.
Lumea să spună ce vrea. Eu mă simt mai bine ca oricând și simt cum viața mea se pune în ordine pe zi ce trece. Și pierzi mult pentru ca în viața ta să se facă loc pentru ceva nou, mai sănătos. Și doare, dar când vezi ce frumos se așează, parcă merită din plin.
Și ajungi la un moment dat ca oamenii din jur să te respecte pentru că spui "nu", sau pentru că văd ce mult ai crescut și sunt mândri de tine și știi clar că aceia sunt oamenii care trebuie să fie alături de tine (pentru că te susțin necondiționat, însă tot ce faci se echilibrează în mod natural, pentru că tu ești plin și oferi din prea plinul tău). Dacă te tai și te cioplești, de unde să mai dai? În rest, nimic nu mai contează. Și faci o cină caldă, o prăjitură bună, altă dată primești și tu la fel, și curge totul natural, fără efort. Fără să simți că o faci pentru a fi iubit. Pentru că, de fapt, cel mai tare mă obosește să nu fiu eu. Și când dau asta la o parte, fac de toate și am toată energia din lume și mai știu să mă și opresc, să mă bucur de viață, să sortez în viața mea tot ceea ce mă ține pe loc și nu mă lasă să evoluez (un job, o afacere, o relație, o credință veche, o casă poate, chiar și o relație de familie dacă simt că-mi este extrem de dăunătoare).
Evident că vor fi persoane în viața ta care te vor judeca: "Ia uite aia e mamă și în loc să meargă cu copilul acasă, merge la masaj". Pentru că ei încă nu-și permit. Dar am trăit asta și am ajuns să văd pe copilul meu ce înseamnă să aibă o mamă odihnită, care are energie și timp să se dedice copilului său total. Și o oră, dar ora aia să te bucuri de el și nu să-l duci în parc și să stai pe telefon în acest timp. Și asta am făcut-o. Și nu e ușor. Dar cu muncă și iubire de sine, ajungi acolo. Și se așează ușor-ușor.