Când în auzi pe Dumnezeu în înterior

Zilele acestea mi-a venit în față din nou și din nou conceptul de "împreună unul" și parcă tot încearcă să mai așeze câte ceva. Și am contemplat mult la ideea de cum este Dumnezeu. Pentru că am simțit in constelații care este dinamica relației dintre noi, oamenii, și divinitate. Și credința noastră în ceea ce-l privește este din punctul meu de vedere foarte limitativa. Începând de la faptul că toate rănile pe care le avem sunt la nivel foarte profund inclusiv în raport cu El (adică atunci când nu-ți asumi și dai vina pe Dumnezeu că "ți-a dat" să duci ceva ce nu crezi că meritai, iar tu de fapt ești direct răspunzător pentru ceea ce ți se întâmplă) și până la faptul că te separi de el fără măcar să-ți dai seama.

Săptămână asta mi-au tot venit în cap aceste teme și am realizat un lucru: Dumnezeu te iubește atât de mult încât îți respectă liberul arbitru. Dumnezeu nu intervine decât dacă tu i-o ceri. Dacă te rogi. Și nu umil, ci cu demnitate și smerenie. Dacă tu nu i-o ceri, El nu se bagă peste tine. Și tu te superi. Dar dacă tu știi mai bine și nu îi asculți ghidajul, ce motive ai să te superi? Pentru că el îți tot arăta: "Nu pe acolo" și te încăpățânezi să rămâi în situații toxice și nu vrei să iei măsuri. Și te superi pe El. Că ti-a dat să duci chestii nașpa.

Și a rezonat așa că Arhetip de Dumnezeu- Tatăl care te lasă să greșești de atâtea ori, din iubire și respect profund, până înveți tu singur ce ai de făcut. El îți arată, dar nu intervine să-ți așeze viața în locul tău. Tu faci niște alegeri. De aici și zicala "Rejection is Divine protection". Pentru că îți arată și dacă tu tot te încăpățânezi să mergi acolo unde e respingere, o faci pe barba ta. Și cumva părintele din mine este frustrat pentru că știu că eu nu pot face asta. Să-mi las copilul să greșească de câte ori are nevoie pentru că doar așa învață. Intervine anxietatea, traumele proprii și mă transform într-o closca.

Ei bine, dacă vă aduceți aminte când am vorbit despre cartea de tarot Turnul, atunci explicam despre Dumnezeu - Tatăl marțial. Care îți dărâmă tot până jos, ca să o poți lua de la zero și să construiești pe un fundament solid.

La mine momentele de Turn au cam luat sfârșit și acum începe să se așeze. Și ghici ce? Prima credință este că mamă, acum m-am prins eu cu merge treaba și să vezi ce bine e că eventual o să câștig și la loto și mă îmbogățesc peste noapte. GREȘIT. Nu, după Turn vine construcția, cărămidă cu cărămidă, de la zero, a vieții tale cele noi. Și ghici ce? Dacă faci o casă repede tot prost o faci. Și se mișcă încet. Și iar vine frustrare. Dar îți dai seama că niciodată nu ai făcut lucrurile "așa cum trebuie". Și aici nu mă refer la acel "cum trebuie" cum te învață lumea să faci. Ci cu respect și iubire față de nevoile tale, de ritmul tău, de ceea ce-ți spune sufletul tău pe interior. Și aici este foarte important să începi să-ți asculți sufletul cu atenție. Și dacă reușești, o să-l auzi și pe Dumnezeu. Pentru că nimic nu te separă de El. Împreună unul.

Și as vrea să aduc că argument cheia 55 pe care o iubesc din tot sufletul, Cheia în care Richard explică în mare de unde plecăm și cam către ce ne îndreptăm în conceptul de "Noul pământ" - pe care sigur l-ati auzit vehiculat des în ultima vreme.

Umbra Cheii 55 este VICTIMIZAREA.

Umbra cheii 55 este principala sursă a faptului că noi căutăm în permanență vinovați în exteriorul nostru pentru ceea ce ni se întâmplă și nu ne asumăm responsabilitatea pentru propria viață. Ei bine, că tot am vorbit despre al treilea ochi, când întorci privirea în interior- începi să cunoști LIBERTATEA. Cheia 55 este singura cheie care are atât la nivel de dar cât și la nivel de siddhi același lucru- LIBERTATEA. Dar libertatea vine și ea cu plus și minus în mintea noastră duală, unde totul e cu plus și minus. Când ești liber, trebuie să-ți și asumi. Și asta cu asumarea e grea de tot, pentru că ne place tare să punem greșelile mereu în vina ăluia de lângă noi. Și mi-a fost tare greu să văd asta pentru că o viață întreagă am dat vina mai ales pe mama pentru toate nereușitele mele. Dar fix așa este. Că nu mă lăsa, că mă cicăle. Când, de fapt, nu-mi asumam eu. Când a murit, nu am mai avut de ales.

Și aici simt să aduc un argument foarte puternic, nu mai știu exact acum în ce cheie apare el, dar a reușit să-mi schimbe optica complet. Totul pleacă de la faptul că ți se spune încă de când te naști că Dumnezeu este ceva din afara ta. Și tu toată viața rămâi o victimă care mereu stă "la mila lui Dumnezeu". Și așteaptă de la El. Să-i dea toate cele. Și tot pe El te superi când nu-ți merge nimic. Și din nou, nu-ți asumi. Are sens? "Lasa că mă ajută Dumnezeu". Desigur că te ajută, dacă i-o ceri și dacă îl lași. Pentru că de multe ori, nu va fi așa cum vrei tu. Și dacă reușești să te asculți pe interior, vei auzi și vocea Lui. Și lucrurile încep să se lege. Pentru că EGO, care este totalitatea programelor mentale moștenite, te învârte toată viața în aceleași tipare în care rămâi tot o victimă. Și nu te lasă să ieși de acolo. Te învață că "așa trebuie", că trebuie să sari la gatul cuiva dacă te-a supărat, că "ce o să zică lumea" și multe altele. De aceea trebuie să lași EGO să moară câte puțin, pentru că altfel nu poți aduce în lume ceea ce ești TU.

Eu am primit în ultima vreme foarte multe semne legate de traseul pe care sunt menită să-l am în viață (aici e foarte bun ca tool Cheile Genelor- secvența de activare) și îmi e foarte greu pentru că mi se cere expunere la nivel de Adevăr interior și mai am și Cheia 63 în cap activă, care nu mă mai lasă să mă mint singură de nicio culoare.

Și ieri am avut niște experiențe tare profunde când am fost în parc cu toții și aș vrea să povestesc una dintre ele.

Am fost atrasă de niște floricele albe care mi s-au părut atât de gingașe încât am simțit să le fac poze. Și când m-am uitat în poză, lumina crea o aură albastră în jurul lor. Asta după ce, cu vreo săptămână în urmă, am făcut un exercițiu de citire a aurei. Pe moment m-am blocat, dar seara mi-am amintit să caut floarea. Ce credeți? Floarea se numește Steaua Betlehem-ului, una dintre cele 38 de esențe de flori de Bach, care vindecă traumele foarte profunde. Pentru mine a fost WOW, mai ales pentru că iubesc Florile de Bach și le folosesc atât pentru mine cât și pentru copilul meu deja cred de vreo 3 ani. Dar pe lângă asta, m-a dus din nou la culoarea ALBASTRU care este simbolul Adevărului. Și ca să mă duc și mai profund, este culoarea Arhanghelului Mihail, în a cărei epocă suntem acum la nivel de dezvoltare spirituală, unde ni se cere tot mai mult să ne spunem Adevărul interior. Și să dăm măștile jos. Vă las o poză cu floricica și sper ca acest text să aducă așezare atât pentru mine cât și pentru voi.

Zile line!