Arta vindecării

Mi-a apărut această imagine online și m-a inspirat foarte tare. Nu mai știu exact pe unde a apărut,  însă m-a inspirat extraordinar de tare și m-a muiat pe interior. Am simțit instant că trebuie să scriu despre ea. Și iată. 

Ne aflăm tot în cheia 24 și mi se pare cumva că imaginea este o expresie perfectă a felului în care umbra, Dependența, este ridicată la frecvența darului, Inventivitatea. Și dacă natura în mediul ei propice nu ne arată acest lucru, atunci nu știu cine o poate face mai bine de atât. 

Mi-a mișcat inima. De ce? Pentru că am văzut aceea parte din mine care s-a încăpățânat să mă țină în viață și a rămas puternică. Și aici fac o paranteză: dacă lucrezi constelații, de foarte multe ori întâlnești această parte din tine care te-a ținut în viață. Care de multe ori este chiar corpul fizic. Care se încăpățânează să nu renunțe. Acel "trebuie să rămân în picioare, orice ar fi". El nu știe altfel. Si aici putem să ne ducem la tabelul cu nivelurile conștiinței și să vedem că supraviețuirea, deși este la un nivel cu frecvență joasă, corespunde părții din noi numite "corpul fizic". Are foarte mult sens acum pentru mine de ce se întâmplă asta.

Și partea din stânga, cea tăiată, pare aceea parte din mine pe care am tăiat-o mereu pentru că nu "corespundea" cerințelor exterioare. Dar totuși ea a rămas acolo. 

Gândește-te la acest copac ca și cum ai fi tu și vezi câtă vulnerabilitate (partea tăiată, aflată la vedere) și câtă putere (partea care susține viața) și este exact cum spuneam, vulnerabilitatea este putere. Și din punctul meu de vedere, cam așa arată vindecarea. Atât în natură cât și la noi oamenii. Când ai văzut, ai conștientizat, ai acceptat acele părți care au fost tăiate și le integrezi din nou în ceea ce ești tu. Și le susții în viață. 

Această imagine îmi mai amintește și de definiția SPLIT în human design. Și vă dau aici citatul exact din aplicație:
"Există două circuite energetice separate care funcționează autonom unul față de celălalt, dar care totuși formează împreună un întreg fix și coerent." Scriu despre asta pentru că eu însămi sunt așa și mă simt tot mai chemată să înțeleg, să integrez asta. Pentru că mi-a fost greu să înțeleg cum funcționează. Și sunt mereu 2 părți în interiorul tău care "se ceartă", atunci când nu le conștientizezi și nu știi ce să faci cu ele. 😊 Cum spuneam, luptele se dau întâi în interior. 

Și ajung acum la ceva ce am spus că voi face. Eu spun, dar uneori energia mă pune să trec prin alte locuri înainte să ajung unde vreau eu. :)) Și anume să scriu despre Arta vindecătoare. Și acum mi se pare un context favorabil. De ce? Văd această fotografie ca fiind artă. Ea este o oglindă în fața mea, în fața proceselor mele. Este o constelație. Și scoate din interior emoții profunde. Emoțiile nu pot fi uneori înțelese, ele pur și simplu sunt. Dar aceea parte din tine care se recunoaște în artă se simte văzută, chiar dacă tu mental nu înțelegi. Este doar simțire. 

Și am trăit asta pe unul din textele mele, în care am onorat durerea, iar atunci am simțit cum s-a deschis un câmp de onorarea durerii, a fost ceva incredibil, greu de pus în cuvinte. Pentru că este la nivel de simțire. Și am înțeles că așa funcționează vindecarea prin artă. Pentru mine arta este ceea ce creează emoție. Sau mai bine zis, nu creează, le dă voie să fie văzute. Când văd această imagine, văd aceea parte din mine care a fost tăiată și aceea parte din mine care a vrut să supraviețuiască cu orice preț și devin mai blândă față de ele. Mă moi. Și atunci are loc la nivel subtil integrarea unor lucruri pe care nu le-am văzut. Asta se întâmplă în muzică, în pictură, în ce vreți voi. Viața este o constelație. 😊

Probabil că fiecare dintre voi a suferit din dragoste cel puțin o dată, nu? Dau exemplu acesta pentru că este foarte la îndemână. Și puneai o melodie care te făcea să te simți într-un fel. Si melodia aia scotea la suprafață emoțiile, sentimentele tale. De aceea plângem la filme și la muzică. Când emoțiile noastre sunt văzute, recunoscute și noi eliberăm din fizic construcția. Și artistul vindecă și el, odată cu tine. Durerea și neputința. Și tot așa. Nu putem trăi fără artă, așa cum nu putem trăi fără emoție. Stau și mă gândesc că de aceea artei i se dă de multe ori puțină importanță. Pentru că este ceva în noi ce respingem. Simțirea.

Rămân si eu cu aceste teme să se așeze și sper să ne fie de folos!

PS: arta nu este ceea ce îți spune altul că este. Este ceea ce ești tu. 😊 Și trebuie să ai curajul să privești și să crezi în tine.